Elegia apusului


 

Şi tu, apusule, ce încă vrei,

Când nu mai ai putere să răsari?

Ţi-ai luat arginţii florilor de tei…

Ce să mai luminezi,şi cui, cu ei,

Din lumânarea ta, de putregai?

 

Zadarnic înapoi te uiţi, să bei

Ce-a fost odată, pentru tine, rai …

Înşeuaţi sunt caii fără şei…

Şi prinsă ziua ce-a fugit, în stei…

Bea-ţi sângele, din inima cu pai…

 

Împacă-te cu tot ce-ai vrut sa iei,

Să dai lumini, lumină ca să ai…

Şi lasă-te păscut de limbi de miei…

Răbdarea fie-ţi pajişte cu cei

Pe care i-ai iubit, fără de grai…

 

Înşeuaţi sunt caii fără şei…

 

21 martie 2013

Related posts

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.