Elegie la un rasarit de stea
Constanta Buzea, sa iti fie zborul lin,
Spre lumea care scrie dintr-al inimii prea plin.
Ti-am scris odata. Mi-ai raspuns: …Nu mai lovi
prin tot ce scrii! Nu mai rani!
Caci oamenii sunt doar niste copii!
Ei, primii-s cei care asteapta bunatate.
Chiar daca te ranesc cu vorbe, si cu fapte…
Constanta Buzea, sa iti fie zborul clar,
Tipar de simfonii ce se-nfiripa din amar.
Si traiectorie infinita, chiar si cand apun,
Culeg din muscatura lumii – doar ce-I bun!
31 august 2012
Articole din aceeasi categorie
Lasati un comentariu
You must be logged in to post a comment.