Elevul si Lupoaica

Doamnei profesoare Lupu, de la Fratii Buzesti

A fost odata o profesoara

Care stia matematica si informatica multa –

Sta si acum de vorba, discuta,

Cu elevi dinauntru, si dinafara –

Si probleme tuturor, ii sunt o povara.

Are ochi albastri, sau verzi, atat de mari si frumosi,

Ca luminile toate din cer, care cer

Fac din dragostea ei, ucenici luminosi –

De ce nu vorbeste cu ochii? De ce atat de zorit,

Ii intreaba pe toti? Ce mai am de-ajutat, un intreg infinit?

Cati mai sunteti, in marea eroare, de-a cere ceva

Care e mai presus, decat dragostea mea?

Sotul, calm, o implora, in gand,

Sa mai stea langa el, sa mai lase pe altii, la rand –

Ea, grabita, il repede, si-i spune doar: Taci!

Cum sa stau, cand atatea probleme deschise, nu mai au vraci?

Si a fost, si ea, profesoara, intr-un liceu,

Unde n-am putut sa predau, sa ascult, si sa vad viitorul, nici eu –

Poate tocmai de-aceea, cunoscandu-ne, din vecini,

Facem astazi echipa comuna, din organele de lumini .

18 ianuarie 2014