Iubito, ce salcâm ţi-a dat sărutul
Să mi-l întinzi, în mugur, mai departe?
La umbra lui, să stau şi după moarte,
Fără să aflu vieţii, începutul?
Cum ţi-aş cuprinde miezul, cu-mprumutul,
Furat atât de blând, din taina pură
A gurii tale, tandre precum lutul,
Să-i simt duhovniceasca lui arsură!
Ce frunze suntem astăzi, mână-n mână,
Urcând în rădăcina de argint
A dulcilor salcâmi, ce ne amână
Mireasma noastră-n florile ce mint!
Mai trece-o iarnă blândă, poate două,
Vom fi salcâmi cu flori – şi ne vom da
Sărutul vechi, prin alţi copii de rouă,
Jucându-se prin neaua mea, şi-a ta…
24 noiembrie 2011 – 28 octombrie 2013
