Pe un tapsan
Intre culmi
Gelanu’ a gasit un craniu de cal,
Si l-a luat.
Ca niste colopuri
Se lasau peste iarba
Dealurile peste care alergam
Paul Balint
La 1.93 inaltime,
Slab ca un tarus,
Manca la masa
3 portii,
Si mai cerea una
Cu noi, handbalistii,
Erau fetele de la handbal,
Si baschetbalistele,
In seara de adio
i-am cerut Nicoletei pantofii
marimea 39
si am intrat in ei,
desi purtam 42,
de la cantina,
am imprumutat hainele unei bucatarese,
si un polonic de cazan,
si la sfarsitul dansului reuniunii,
a urmat carnavalul,
in care premiul I l-am luat eu
bucatareasa in travesti,
locul II, antrenorul nostru, Mircea Pasec,
care se dezbracase la chiloti,
si se infasurase
ca o mumie,
in hartie igienica,
iar locul III,
l-a ocupat Gelanu’, care
si-a facut aparitia pe intuneric,
cu craniul de cal,
pus pe cap,
si de jos,
lumina cu lanterna,
ochii lui mari si albastri
iesind prin gavanele capatanii –
frumos a fost
in tabara sportiva
la Silistea Sibiului,
si ce era de neimaginat,
era ca totul era gratuit,
si masa,
si cazarea,
si transportul,
si echipamentul,
si pregatirea,
o mai tin minte pe Vicki,
cea mai frumoasa dintre baschetbaliste,
cu trupul ei brun si elastic,
urcand pe scara vagonului,
in timp ce eu
m-am electrocutat la mii de volti
cand
ajutand-o sa urce
i-am atins
mana…
si toate au fost gratuite,
chiar si zambetul ei,
chiar si zambetul meu…
