Mai spune-mi, colega, o vorbă, măcar,
La orele vieţii, şopteşte-un cuvânt,
Să trec şi eu clasa acestui pământ,
Ce-mi spune că ora de-a fi, e-n zadar –
Şi temele-s grele, şi ştiu prea puţin,
Şi grila întreabă, şi cerne mereu,
Se fac alte teste pe sufletul meu,
Şi-mi vine să mor, să distrug, să domin –
Mai spune-mi o vorbă, sau fă-mi doar un semn,
Văd eu la roboţii din stal, ce le spun –
Şopteşte-mi o vorbă, colega, fii bun –
Sau scrie-mi soluţia pe banca de lemn…
9 ianuarie 2013
