Astazi s-a bucurat un intreg arbore genealogic
Pentru ca o ramurica,
Marina,
A luat premiul I la faza judeteana
A olimpiadei de limba si literatura romana.
S-a bucurat Constantin Jianu,
Plutonier major in armata regelui Carol,
Strabunicul ei de la Orlea,
Cel care, cu 36 de ani in urma,
Punea pe holul casei lui,
Inramata,
Revista de limba si literatura romana,
Cu fotografia nepotului lui, Liviu, tatal Marinei,
Si lucrarea cu care acesta castigase locul I pe tara
La aceeasi olimpiada.
S-a bucurat Maria Jianu,
Sotia lui,
Fiica de primar liberal,
Cea care ii spunea bunicului, fara drept de replica
Cand veneam cu parintii la Orlea,
“Urca in pod si taie 5 porumbei”,
Si bunicul urca si taia
Plangand dintr-un ochi de durere,
Si din altul, de bucurie,
Ceea ce iubea din tot sufletul
in care intrase o schija
la cotul Donului…
S-a bucurat Dinu Marin,
strabunicul ei de la Craiova,
inspector financiar,
care la 91 de ani,
o tinea in brate,
si care a muncit noapte de noapte,
in Ardeal,
peste program,
sa ii ajute pe sasi sa nu plateasca imobilizarea vinurilor in gara,
in drum spre Germania,
pentru ca din banii castigati de la ei
sa ii cumpere Marinei
casa generalului Pasalega.
S-a bucurat Dinu Olivia,
Nascuta Ivascu,
Strabunica ei
care toata viata a muncit
cu dragoste, fara salariu,
pentru copiii si nepotii ei.
Nu era bucurie pentru ea, mai mare,
Decat bucuria de a le face curatenie,
De mancare, a le spala si calca hainele,
Si a le imparti din inima ei
Pana la puterea ultimei batai.
S-a bucurat Mosoiu Valeria,
Nascuta ivascu,
Educatoare in Brasov,
Care si-a daruit neamului ei
Tot,
Pana la ultima farama de ceara a chipului
Care si-a gasit pacea si nesinguratatea
In capela cimitirului Ungureni.
S-a bucurat Jianu Marian,
Seful fabricii de cherestea de la Filiasi,
Inginer silvic,
Expert tehnic la Tribunalului Craiova,
Profesor de desen tehnic la Scolii UCECOM,
Inginer sef al Cooperativei mestesugaresti Oltenia,
Fosta Deservirea,
Secretar de partid,
Tatal meu,
Cel care mi-a facut, impreuna cu mama,
Viata, Rai.
S-a bucurat bunica Adriana Jianu
Care ii cere Marinei lucruri marunte:
Sa ii dea un telefon,
Sa simta ca o iubeste,
Cea care ar vrea ca Marina
Sa fie asa cum era ea, acum 60 de ani.
Si unchiul Dan Jianu,
s-a bucurat,
el, care la 42 de ani,
nu are un copil
de care sa se bucure.
S-au bucurat bunicii ei
Sora si mentorul ei, Andreea.
Unchiul Laurentiu,
Matusa, Sorina,
Verisoara, Loredana.
S-au bucurat Iorgu, Angela si Gabi Borgohina,
Emil Boroghina si Rodica,
Gil Pasculescu, Valentin si Claudiu si Radu,
Roma,
Tetiut – stra-stra-bunicul ei din Ardeal,
Simion, Nana, si MARIA,
Ionul Cozmii, Palcau Toma si Lenuta, Vasilie si Maria,
Fanel Pasculescu,
Mita si Frusina si unchiul Gorica,
Sandica,
Virgil, Pusa, Cristi,
Nela, Mihai si Lucia,
Nasii Udristoiu si Constantineanu,
Si preotii de botez
Ion, Nicolae. Si Ion.
Patrel si Doina.
Neamuri.
Prieteni.
Colegi.
Si multi, foarte multi,
Pentru care nu este loc,
Sau se pierd,
In graba bucuriei,
s-au bucurat.
Undeva,
Intr-o casa,
Tatal Marinei,
Va inrama diploma
Si fotografia ei,
Pentru ca peste ani si ani,
Copiiii si nepotii sa stie
Ca poti sa fii atat de singur
Ca premiant,
Dar undeva,
Inapoi si-nainte,
Un intreg arbore genealogic,
pentru un alt mugure
care le-a deschis
fermoarul mintii si inimii
spre simfonia universala,
Se bucura. Se bucura. Se bucura.
26 februarue 2013
