Oda Cacofoniei

Iar ne-am cacat pe noi, tehnocratie.

La noi, doar carnatarii reinvie.

Ati mai vazut vreun Mare Carnatar

Ce-si da carnatul lui, din buzunar?

Cand ei, saracii, Nobili Comunisti,

Au zeci de mii de-ai.., si specialisti…

Si-n spatele acestor mici carnati,

Se aliniaza – pan’la ceruri – alti –

Doar sa conduca – cat mai fascinanti –

Carnatiada noastra – de talanti –

Nici nu mai stii, parol, ce sa preferi:

Carnati de-afara? Dinauntru? Ieri

Macar aveam – cand nu aveam carnati,

Mancatoria noastra – intre frati –

In care – totusi – chiar si cenzurat,

Aveam serviciul vesnic – la carnat –

A! Ca in loc – adidasi, sau iaurt –

Aveam, la coada – ca sa dam mai mult

La Marii Carnatari – ce azi conduc

Prin carnatarii pusi – cumva – nauc –

Sa nu sperati ca-n vremurile noi

Vor mai ploua carnati, castraveciori…

Doar gogosari – pentru calmat nevoi.

Si-aceia – pe un termen limitat.

Pana nu ni se-agita in pasat.

Pentru –un Pamant intreg, de explodat.

Si iar ne pomenim, tot in rahat.

Sperand ca Carnatarii – ne-au salvat.

Carnati sanatosi, infiniti,  si fericiti!

29 decembrie 2015

Related posts

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.