A venit, in sfarsit, pacea.
De acum, pustiasca Universul, razboiul,
Planga cu lacrimi de sange neputinciosii,
Sminteasca-se cei flamanzi de bine, dreptate, adevar si frumos,
Eu nu mai am putere sa ii ajut.
Nu mai am putere sa culeg struguri,
Nu mai am vlaga sa duc nimanui
Ceara arsa a sufletului meu,
Doar sa plutesc mai zabovesc, hai-hui, pe lacul memoriei,
In timp ce soarele amintirilor
Aprinde focuri
Pe muntii care au fost.
Raul merge inainte, in simfonia binelui,
In sfarsit, eu merg inapoi,
Mi se retrag in cochilie
Intai mersul,
Apoi mainile,
Sinapsele,
Gustul,
Privirile,
Pipaitul,
Auzul,
Pana cand, pe de-a-ntregul,
Nevazut tuturor,
Fericit ma adaug
Intr-o lacrima.
15-16 septembrie 2013
