Aho, aho, copii si frati,
Ia mai postiti, ia mai rabdati,
Ca prea v-ati ingrasat, va spun,
Ca sacul gol de Mos Craciun!
Tot slabi, si trasi, pe und’ te uiti,
Crestinii nostri – si desculti,
Tot in minuni si rugaciuni!
Postiti, va rog! Sunteti prea buni!
Va rog frumos, cum se cuvine,
Nu mai tot dati atata bine,
Si nu mai rupeti, chiar din voi,
Un Rai – si lumii de apoi!
Aho, aho, boieri saraci,
Fara vesminte si pitaci,
Fara colaci, si fara mere,
Prea buni, sa aiba vreo placere!
Nu mai rabdati si dati atat,
Ca nu incape-n Rai, pe gat,
Ca de atata dat la sfinti,
Si iadul si-a iesit din minti!
Aho, aho, cum sa urez
Ceva la cei ce au in crez,
O vesnicie, cat au traiul,
Pentru intreaga lume – Raiul!?
Aho, aho, ce sa va spun,
De Anul Nou, si de Craciun,
Cand voi stiati, de dinainte,
Sa aveti inimi de parinte?
Si de urat, v-as mai ura,
Dar nu am ce, pe cinstea mea,
Ca tot ce-as vrea sa va dedic,
Pe langa voi, este nimic!
Aho, aho, Sfintiti Parinti,
Cu lacrimi bune si fierbinti,
Sa ne traiti, sa ne purtati,
Prin Rai, pe-aici – ca intre frati!
Dar pentru Dumnezeu cel bun,
Nu mai rabdati atat, va spun!
Nu dati- celor ce cad – alai,
Si locul vostru cel din Rai!
Si de urat, v-as mai ura,
Dar mi-este teama, zau, asa,
Sa nu va intrerup din danie,
Din rugaciune si metanie!
La anul si la multi, multi ani!
Bogati saraci! Bogati sarmani!
20 noiembrie 2012
