Incetul cu incetul, ei si-au lasat buiestre
Sa-si faca datoria, batranele neveste –
Din moarte, langa dansii, de-au vrut sa le mai traga
In miezul tineretii, ele le-au fost otrava –
Ce vreti? Le-au spus. N-ajunge o viata sa fii roaba?
O vesnicie-ntreaga, pe arca noastra vie,
Voi vreti, mereu, cu trupul, sa scrieti poezie,
Si n-o vedeti ca-i scrisa/ cum rabda/ cu/ in carnea noastra slaba ?!
Ce tinere vin fructe zemoase, ca o prada.
Cu pulpele pe limba, sa le respiri, parfumul.
De n-am avea, iubito, trecutul, ca o nada,
N-am lumina, pereche, cu ochii nostri, drumul …
Urcand mereu cu zarea, chiar de-am poftit sa cada…
6 mai 2014
