Setea

Vin multi aici  sa-si potoleasca setea

Izvoarele, izvoare au, in cer –

Si cu cat beau mai mult din tot ce tetea

Le-a daruit, cu-atat mai lacom, cer –

 

Cu stele inflorite in privire,

Si ochii infloriti ca niste tei,

Nu le-au ramas cuvinte  sa se mire,

Cum  de-au plecat, candva, de-aici, din ei?…

 

Si beau, si beau, dar tot le este sete,

Si beau cu amintirile, caus –

Dar beau? , sau sug cuminti, pe indelete,

La pieptul tarii,  sanii ei de brus ?

Related posts

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.