Cica, un taran ce ara
Isi aduse-n casi, ca soata,
Sa-l ajute-ntreaga viata,
O taranca de la tara –
El munci atat, incalte …
Ea – ca-n sat… o frantuzita,
Toata lumea multumita,
Ca aveau – doar – functii-nalte –
Cei din sat – si ei – departe…
Si de unii, de prin tara,
Garboviti, de sub povara,
Sub atata har, de carte…
Ea, le explica-n romana,
Cu franceza, si din mana,
Cum guvernul nu creeaza,
Doar pe scena, figureaza
Pentru dragostea franceza,
Munca, vesnica, romana…
Dar – la noi – e o povara:
Multi doresc sa-ntinda-o plasa,
Macar, pentru-intreaga tara…
Dar… in scoli… nu au o scara…
11 decembrie 2015
