Sonata lunii

A nins cu boli, singuratati, si operatii –

Am stat de vorba prea putin, cu noi –

Nu ne-ncapem de toti insinguratii

Ce am ramas, pe lume, cate doi –

Orasul era, totusi, in lumina –

Doar teatrul, 3 ferestre-n demisol,

Tinea aprinse, pentru scena plina

A celor vii, peste pamantul gol –

Pe patinoarul gandurilor toate

Dansau cu gratie, fetele de ieri –

Si-un fel de ninsi copaci de libertate

Prindeau, in plasa timpului, taceri –

In carje,  rasunau cu pasi de mama

Cuvinte, cu ecoul infundat –

Cand era cald, cand frig – ne era teama

Sa nu ne-nghete visele, pe pat –

Primeam scrisori, si le citeam fugar –

Fosile noi, din alte timpuri vechi –

Si am fi vrut sa fim cu totii, iar,

Colegi de mers spre infinit, perechi…

5 ianuarie 2013