Spune-mi, limbă română, unde-ţi ajung zorii,
Când luminile nu îţi ascultă păstorii?
Când întunericul se îmbracă-n lumină,
Cine, adevărului tău, se închină?
Spune-mi, limbă română, unde îţi ţii,
În ce limbă, poveştile pentru copii?
Şi în care traistă de-arginţi,
Adevărurile despre părinţi?
Spune-mi, limbă română, ce vrei,
De la cine, ce laude să iei,
De la cine, cum să te minţi?
Limbă română, carne de sfinţi…
Limbă română, limba cărui Iisus?
De la Răsărit? Sau de la Apus?
Din Miazăzi? Sau din Miazănoapte?
Limbă română – ţâţă de lapte…
Limbă română, pribeagă, uitată,
Limbă de patrie emigrată,
Limbă română, limba ce doare,
Limbă nemuritoare – când moare –
Spune-mi, limbă română, unde-ţi ajung zorii,
Când luminile nu-ţi ascultă păstorii?
Când întunericul se îmbracă-n lumină,
Cine, din prea plinul inimii, ţi se închină?
Spune-mi, limbă română, ce mănăstire
A Argeşului, spre dăinuire,
Ţi se ridică drept de pe buze,
Cu jertfa sincerităţii lehuze?
Spune-mi-te, limbă română, mereu,
Limbă din limba lui Dumnezeu,
Limbă născută din gândul din grai,
Limbă română, Gură de Rai…
Limbă născută din graiul din gând,
Limbă română, Rai picurând…
5 iulie 2013
