Tablou


În Biserică, cu zorii, un bătrân, stând drept, citeşte

Dintr-o carte jerpelită, rugăciuni pe româneşte –

Tomu-i tremură în mână, cum îi tremură şi glasul,

Cum îi tremură, de foame, şi veşmintele,  şi pasul –

 

În Biserica pustie, mai în faţă, o femeie,

Îl ascultă, şi repetă, Dumnezeu să ne tot deie –

E un bec aprins pe boltă, şi-un covor ce mă aduce,

Să aşez o sticlă goală, ca ofrandă, lângă cruce –

 

Şi aş sta şi eu o clipă, să mănânc din rugăciune,

Să aştept pe lumea asta ceva tihnă – o minune –

Dar mă cheama la serviciu datoria de părinte,

De-avea grijă de familie, nu de soarta  celor sfinte –

 

Ei se roagă, de cu zorii, eu, cu muşchii şi cu nervii,

Pentru cei ce-nving, fac aripi, peste toţii învinşii ierbii –

 Poate mâine, le iau locul, şi-n Biserică, cu zorii,

Vor intra, cu sticle goale, ca ofrande, scriitorii –

 

Poate ei se roagă încă, poate scriu şi eu, într-una,

Bucuria şi tristeţea, cu o lume, de-a fi una,

Şi îmi tremură şi mâna, pasul, gândul, scrisul, viaţa,

De atâta  frumuseţe, părăsită  dimineaţa…

 

25 septembrie 2012

Related posts

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.