Cand arde copacul, sufletul lui ajunge la cer,
Si hornul trebuie curatat
Pentru apoteoza altui copac.
De aceea, poate, cosarul
e un martisor saracios imbracat,
cu ciorapii de lana, murdari,
cu privirile mari, ca Luchian,
si cu mainile goale, carpeste cu lut,
toate visele lumii, de la inceput,
si ciorapii ii put.
Dar pe ger, cat de cald, e din dragostea lui.
Dar atat de frumos
„Sarut-mana, boierule!”, spune – si sus, dar si jos –
Doar – din sirmele lui, ruginii –
Sa coboare pe cosuri, copii…
28 februarie 2018
