A te deplasa prin ţară este o adevărată plăcere, atunci când ai la dispoziţie atâtea mijloace de transport. Când te decizi să pleci pe undeva, eşti tentat să mergi cu toate, într-atât de ieftin, de rapid şi de confortabil ajungi dintr-un capăt al ţării în celălalt.
Primul gând este, desigur, avionul. Acum există curse între marile oraşe de mai multe ori pe zi şi, dacă ai avea de rezolvat o problemă, ai putea să revii în aceeaşi zi acasă. Doar că, în avion, nu poţi transporta prea multe. În afară de aceasta, nu vezi mai nimic din frumuseţile ţării şi unde mai pui frica sau chiar răul de zbor. De aceea, călătorul obişnuit preferă să fie cu capul pe umeri şi cu picioarele pe pământ.
Mult mai bine trenul. Căci călătoria feroviară are nenumărate avantaje: fără a pune la socoteală inevitabilele întârzieri, o călătorie durează, în medie, o jumătate de zi, aşa încât poţi admira în voie ţara (atât pe timp de zi, cât şi, mai ales, pe timp de noapte). În funcţie de anotimp releful va fi acoperit de zăpadă sau se va putea vedea iarba verde. Ambele acoperite de munţi de pet-uri, pe care, fiind pe câmp, nimeni nu le revendică. Unele recipiente plutesc pe apele râurilor sau stau agăţate de sălcii, cărora le conferă, astfel, imaginea unor neaşteptaţi pomi de Crăciun. Indiferenţa sau chiar bunăvoinţa cu care sunt privite pet-urile au o explicaţie profund economică: ele sunt un bun indicator al nivelului de trai ridicat şi, implicit, al unei evidente creşteri economice. Frumosul peisaj este sabotat însă de producătorii privaţi de palincă ori, în alte părţi, de rachiu, care le dau o destinaţie unanim apreciată, adăpostindu-şi licoarea în ele.
În timpul călătoriei, ai timp berechet să asculţi muzica pe care o ascultă tovarăşii de drum o obţin de la telefonul mobil. Pentru că se află la o distanţă apreciabilă de propriile case, melodiile vor fi mai întotdeauna de dragoste, de jale sau de dor, cântate pe un ritm legănător de manea. Tot ei sunt cei care îşi vor întinde picioarele pe scaunul de lână tine. Dacă au bocanci sau pantofi plini cu noroi, atunci în nici un caz nu îi vor da jos. Dacă totuşi o fac, îşi veri numaidecât seama că operaţia nu a mai fost executată de multă vreme. Dacă ai norocul să se aşeze vreunul lângă tine, să se uite şi el la televizor (termen codat pentru laptop) şi la meci, vei avea şansa de a fi canonizat acte de bravură. De asemenea, ţi se oferă ocazia de a cumpăra cafea, bere, snacksuri şi batoane de ciocolată la suprapreţ de la diverşi inşi ciudaţi ce apar pe la staţii înunecate şi care sunt buni plătitori de taxe şi impozite. În întâmpinarea lor, urcă din când în când cu ei şi poliţia feroviară, iar culoarul se animă dintr-odată de animate discuţii amicale.
Însă pregătirea unei astfel de călătorii trebuie să aibă în vedere luarea unor precauţii:
- Se va face un bagaj suplimentar, în afara celui sortit destinaţiei, care să includă haine de călătorie în funcţie de anotimp. Întrucât instalaţia de climatizare nu funcţionează decât la o anumită temperatură, cu înţelepciune programată, vei beneficia în vagon vara de ger, iarna de arşiţă.
- Dacă se întâmplă ca respectiva călătorie să aibă loc iarna, atunci trebuie luat un surplus de haine (ei, pufoaicele de altădată!), pături, termosuri şi sticle de plălincă (de preferat cele cumpărate la marginea drumurilor naţionale), fiindcă trenul se va opri cu siguranţa şi va sta în câmp ore în şir fără curent, căldură şi mâncare.
Călătoria cu trenul poate deveni agreabilă şi, ceea ce este important, ajungi la fel de repede la destinaţie ca în urmă cu un secol, când s-au pus şinele ce şi astăzi mai sunt folosite. De unde rezultă că românii nu fac lucruri de mântuială…
Mai rămâne o ultimă variantă, aceea a automobilului. În principiu, ea este agreată de mai toată lumea. Asta, fiindcă e cea mai complexă din câte există. Mai întâi trebuie să te asiguri că ai, la fel ca şi în cazul călătoriei cu trenul, tot echipamentul necesar înoptării în câmp din motive meteorologice. Acest lucru intră însă în abc-ul oricărei călătorii, aşa încât e de prisos a mai insista asupra lui. Un avantaj de neignorat este acela că poţi deveni, spre invidia cunoscuţilor, vedetă TV dacă un cameraman inspirat îţi surprinde imaginea de om al zăpezilor sau de Robinson căţărat pe maşina dintre ape. Un posibil dezavantaj este acela ca şeful tău să te recunoască, amintindu-şi că eşti în concediu medical.
Însă o astfel de călătorie oferă o serie de plăceri. Prima vine din constatarea că gropile din oraş nu sunt mai mari decât cele de pe şosele. Mai constaţi că marcajul rutier a fost făcut astfel ca orice agent comunal să te poată amenda pentru depăşire de linie continuă. Dacă este dotat cu un aparat radar, acesta este amplasat, obligatoriu, undeva pe un câmp fără urcuşuri sau coborâşuri, fără curbe la dreapta sau la stânga, dar niciodată în faţa în faţa unei şcoli, a unei grădiniţe, a unui parc sau a unui loc de joacă. Drumul cu maşina îţi mai oferă şi prilejul de a observa cât de puţine locuri există în ţara noastră, unde poţi mânca fără să te intoxici. Nu mai punem la socoteală trăirile intense pe care ţi le inspiră inhalarea perdelelor de fum scoase de maşini matusalemice, dar cu verificarea tehnică la zi, ai căror stăpâni nu plătesc vreo taxă de poluare.
Iar cui nu-i convine să călătorească nici cu avionul, nici cu trenul şi nici cu maşina pe drum naţional, poate oricând să o ia comod şi sigur, până la destinaţie, pe nenumăratele noastre autostrăzi.
