Te afli aici: Acasa » Cultura » Pret de o tigara » Despre ceea ce stim, despre ceea ce nu stim si despre ceea ce ar trebui să stim

Despre ceea ce stim, despre ceea ce nu stim si despre ceea ce ar trebui să stim

Trăim, în general, cu multe impresii. Printre altele, suntem convinşi că viaţa durează la nesfârşit, că după azi vine mâine, că putem amâna totul oricând pentru oricând. Trăim şi cu impresia că totul este substituibil, că putem să ne dedicăm timpul nostru nelimitat cutărui sau cutărui lucru.

În afară de aceasta, suntem invadaţi de ştiri. Trăim, şi în acest caz, cu impresia că ştim cam tot ce se întâmplă pe lume. Suntem asaltaţi de peste tot – din presa scrisă (virtuală sau cea pe hârtie), din audio-vizual cu tot felul de informaţii, care de care mai importante, care de care mai noi, vedem la toate posturile tv burtiere galbene, albastre sau roşii cu ultimele ştiri; ceea ce nu este de domeniul breaking-news, ceea ce nu este în direct ajunge să nici nu ne mai intereseze.

Ştim când a ars o casă în Tanzania, ştim de cei trei urşi polari din Antarctica, ştim cum să supravieţuim în junglă, la munte, în deşert, pe scurt, în orice fel de condiţii, ştim care animale sunt pe cale de dispariţie, ştim care au dispărut, ştim care au fost descoperite, ştim că o pisică a fost salvată dintr-un pom în New York, ştim, evident, cine şi în ce ţară a câştigat alegerile, ştim unde au fost furate alegerile, ştim care reactor nuclear este învechit, ştim ce mai iese pe piaţă, ştim când este ziua vreunui dictator, ştim când un alt dictator a fost împuşcat, ştim, de asemenea, care echipă a câştigat te miri ce campionat, ştim câte grade vor fi azi-mâine-poimâine sau în şapte zile pe glob, ştim care este cursul pieţii imobiliare în Canada, ştim de ce studenţii germani nu mai plătesc taxe, ştim de ce sunt nemulţumiţi agricultorii francezi, ştim care este vârsta metreselor lui Berlusconi, ştim că grecii o duc cum o duc, ştim că Irlanda produce şi ea mozzarella, ştim că gheaţa se topeşte, ştim, după cum spuneam, multe.

De curând am aflat chiar că există nu unu, nu două, nu zece, nici o sută, ci peste patru mii de tipuri diferite de fulgi de nea. Evident, am fost fericit să ştiu că cercetători din întreaga lume se ocupă cu treburi serioase.

Însă, pe când ascultam o parte din toate aceste ştiri, pe care le enumeram conştiincios mai sus, treceam cu maşina pe stradă. Nici bine nu am plecat de acasă, că mă trezesc blocat în trafic. Luni dimineaţa, îmi zic eu într-una dintre săptămânile trecute, se vede că e luni dimineaţa, cum dă frigul nimeni nu mai merge pe jos. Şi stau, şi stau, şi stau. Şi realizez că, oricum, întârzii. Şi stau şi mă informez de la radio cu tot ce se petrece pe glob.

Doar un singur lucru nu spunea la radio. Că, puţin mai încolo, după cum aveam să văd, este o maşină oprită lângă o trecere de pietoni. Că din maşină ieşise o tânără mamă, cu un copil mic în braţe. Că acea mamă era înspăimântată, fiindcă în dreptul maşinii ei, pe trecerea de pietoni, era întins un bătrân, pe spate, cu braţele deschise, cu gura aşişderea, cu puloverul încheiat cum se cuvine, îmbrăcat după moda anilor tinereţii sale, un bătrân ce nu mai respira, dar care părea să se odihnească, acolo, pe zebră.

Şi nici eu, care treceam întâmplător, nici toţi ceilalţi, nici din maşini, nici de pe trotuare, nu ştim cine a fost acel om.

În rest, ştim multe. – Sau cel puţin avem impresia că le ştim.

Comentarii (2)

  • Alice

    Buna seara. Mai curand nu stim, dar impresia ne joaca feste. Cred ca am uitat cum sa traim, spre deosebire de bunicii nostri.

  • Fredy

    Va salut , domnule Dascalu. Ca de obicei ” punct ochit .” Adevarul care ne doare, sau ar trebui sa ne doara pe noi toti.
    @ Alice, ” am uitat cum sa traim ” sau nu mai vrem ” sa ne-amintim.”

Lasati un comentariu

You must be logged in to post a comment.

© 2012 TimNews, toate drepturile rezervate.

Mergi sus