Scrisoare deschisa

■ Un dispreț suveran față de cultura română vie și față de singura modalitate de conservare a identității românești, care este literatura română vie/ cultura scrisă

■ Literatura română vie se află, la ora actuală, în șanț, domnule ministru!

■ La ultima sesiune de finanțare a proiectelor editoriale au fost depunctați de comisiile formate de către Administrația Fondului Cultural Național mari scriitori români ca, de exemplu, Mihail Eminescu, Lucian Blaga, Nichita Stănescu, Nicolae Breban, Dumitru Țepeneag, Virgil Mazilescu, și alții, propuși pentru finanțare, fiind totodată descalificați prin depunctare monștri sacri ai literaturii universale, ca Dostoievski, Tolstoi, Nietzsche, Merejkovski, prin traducerea și propagarea cărora literatura română își arată deschiderea spre universalitate

Stimate Domnule Ministru,

Prin prezenta vă solicităm să-l demiteți din funcția de director al AFCN pe dl Narcis Afrăsânei, dat fiind nivelul, cu câteva excepții, incalificabil al unor titluri, publicații, reviste/ proiecte selectate de către comisiile AFCN pentru sesiunea de proiecte editoriale pe anul 2013. Acest nivel demonstrează lipsa de calificare a actualului director în domeniul editorial românesc, precum și în domeniul editorial european.

În condițiile în care toate guvernele din perioada postdecembristă, fără excepții, au demonstrat un dispreț suveran față de cultura română vie și față de singura modalitate de conservare a identității românești, care este literatura română vie/ cultura scrisă, acest dispreț fiind exprimat prin jenantul buget alocat culturii, de 0, 16 % (?) din PIB, din care peste 70 % revine patrimoniului, nici actualul guvern oare să nu dețină o strategie coerentă privind sistemul editorial, privind propagarea literaturii române vii? „Criza cărții este provocată, să nu ne fie teamă de adevăruri, de absența oricăror politici culturale menite să îi reglementeze existența și dezvoltarea. Statul a renunțat să-și mai îndeplinească menirea constituțională de a face posibilă viața spirituală a cetățenilor săi”, scrie Ionuț Vulpescu, referindu-se, de bună seamă, la statul român. Acest detaliu devine flagrant în cazul analizei proiectelor/titlurilor selectate de către Comisiile desemnate/selectate de către AFCN. Perpetuarea unor persoane necalificate în domeniu la vârful instituțiilor culturale riscă să agraveze și mai dramatic viața editorială a țării, care este, în lipsa unor măsuri concrete de protecție și de susținere, în cădere liberă. Literatura română vie se află, la ora actuală, în șanț, domnule ministru! Achizițiile de carte pentru bibliotecile publice sunt pe dric. Bugetul alocat culturii (o parte covârşitoare a acestuia fiind distribuit, după cum se ştie, patrimoniului) a scăzut drastic în ultimii ani mult sub cifra vehiculată în Apelul pentru salvarea culturii române vii (2006), de 0,19% din PIB; aceasta în condiţiile în care, după afirmaţiile dlui Kelemen Hunor, „în 2009, cultura română a asigurat 5,5 % din PIB”.

Contestăm rezultatele selecției făcute în sesiunea de finanțare pentru proiecte editoriale pe anul 2013. Proiectele câștigătoare așezate față în față cu listele titlurilor/proiectelor respinse denotă în nu puține cazuri lipsa unei strategii coerente a AFCN/MCPN referitoare la propagarea cărții naționale românești – singura modalitate de conservare a identității unei națiuni – și a cărții universale de referință, lipsa unei pregătiri de înalt nivel în domeniul culturii și a unei informări la zi privind viața editorială din țară a membrilor comisiei. Este inacceptabil, de pildă, faptul că au fost respinse de pe lista finanțărilor titluri semnate de importanți scriitori recunoscuți în plan național și, în unele cazuri, european, fiind acceptate nu rareori titluri/proiecte insignifiante, semnate de autori lipsiți complet de prestigiu, ce urmează să fie publicați de firme obscure, fiind nu rareori defavorizate vechi și prestigioase instituții naționale ca, bunăoară, Editura Academiei, Editura Contemporanul, Editura Timpul, Editura Muzeului Național al Literaturii Române, Revista Convorbiri Literare, Revista Punctul critic, Editura Ideea Europeană, Editura Cartea Românească, Editura EuroPress Group ș.a. Cu asemenea gafe transformate în strategie, pe măsură ce scriitorul român va deveni prin traduceri tot mai cunoscut în străinătate, acasă se va transforma într-un ilustru necunoscut.

La sesiunea din 2013 de finanţare a proiectelor editoriale, tip proiect carte, au fost respinse și, respectiv, depunctate următoarele titluri propuse în atenția comisiei: Nicolae Breban, Pândă și seducție, Fr. Nietzsche, Dincolo de bine și de rău · Genealogia moralei – Ediție de referinta, Colecția 100 capodopere, Trad. Victor Scoradet, Janina Ianoși și Horia Stanca; Ion Ianoși, Dostoievski · Tragedia subteranei · Dostoievski și Tolstoi · Poveste cu doi necunoscuti, Ediție de referință, Colecția 100 capodopere; Emil Iordache, Nobelul literar slav, Bogdan Crețu, Iluziile literaturii și deziluziile criticii, Dmitri Merejkovski, Scrieri, Ioan Es. Pop, Și cei din urmă vor fi cei din urmă, Irina Ciobotaru, Nicolae Steinhardt și libertatea ca destin etc. La ultima sesiune de finanțare a proiectelor editoriale au fost depunctați de comisiile formate de către Administrația Fondului Cultural Național mari scriitori români ca, de exemplu, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Nichita Stănescu, Nicolae Breban, și alții, propuși pentru finanțare, fiind totodată descalificați prin depunctare monștri sacri ai literaturii universale, ca Dostoievski, Tolstoi, Nietzsche, Merejkovski, prin traducerea și propagarea cărora – inclusiv prin intermediul monografiilor despre opera și viața acestora – literatura română își arată deschiderea spre universalitate.

În schimb, au fost punctate cu note maxime următoarele titluri, lipsite complet de relevanță și prestigiu, propuse de firme obscure: Asociația Cetățenilor Europei de Est Candidați și Angajatori? Piața muncii are nevoie de voi! 91,00 – 20.000,00 lei; Asociația Cunoaște-ți Drepturile – Invitație în Țara Luanei 91,00 – 40.000,00; Asociația Salvați Cultura – Enciclopedie herbală. Terapii. 91,00 – 20.000,00; Editura Sitech. Costumul românesc între tradiție și modernitate – 91,33 – 10.000,00; Editura Sitech. Vestimentaţia copilăriei între practic şi complex – 90,67 – 10.000,00 ; Editura Sitech Detaliu și structură. Practici paralele în modă și arhitectură 90,33 – 10.000,00; SC Atelierul de grafică SRL Grafica fără computer – Sigle, însemne, embleme 83,33 – 22.500,00 ș.a.

La sesiunea de finanțare a proiectelor editoriale, tip de proiect reviste a fost respinsă și depunctată vechea revistă românească de tradiție, prin care s-a constituit literatura română modernă Convorbiri literare, precum și revista Punctul critic. Fiind depunctate reviste de un prestigiu național și european, cu un consiliu științific ce întrunește personalități de talie europeană, comisia de selecție acordă finanțări nejustificate nici prin prestigiu, nici prin relevanță, următoarelor firme necunoscute: Casa de Cultură a Studenților Cluj-Napoca Semn, Ediţia nr. 8 – 89,00 – 39.600,00 lei; Asociația Media DoR – Decât o Revistă 87,33 – 44.520,00; Asociaţia O Şansa pentru Viitor Diversitate şi Multiculturalism în Bucureşti 86,00 – 44.100,00.

La sesiunea de finanțare a proiectelor editoriale, tip proiect noile media sunt respinse titluri, e-book despre marele filosof Constantin Noica (Dorin Popescu, Noica. Bătălia continuă), eShakespeare: recuperarea digitală a traducerilor româneşti – propus de Universitatea din București, monografii în format e-book despre Matei Călinescu, Serghei Rahmaninov, fiind, în schimb aprobat cu un punctaj maxim proiectul Institutului Național al Patrimoniului – Un polonic de retete tradiționale – Gastroetnica, gastronomie tradițională în comunitățile multietnice din Dobrogea cu 92,67 puncte – 25.000,00 lei. Este de departe indiscutabil prestigiul Institutului Național al Patrimoniului, dar ne întrebăm ce relevanță are pentru propagarea culturii române vii de azi Un polonic de retete traditionale?

Este respins – simptomatic? – proiectul de anvergură națională Literatura română – acasă, depunctat, în timp ce alte proiecte, lipsite complet de prestigiu și relevanță au fost supraevaluate. De exemplu, Asociaţia Rhabillage Ghidul Re-PAD (Reabilitare_Patrimoniu, Arhitectură, Dezvoltare) 87,33 – 50.000,00 lei sau 7 Art Conservation Support „Caietele restaurarii” 81,33 24.050,00.

Lista, din păcate, poate fi continuată și este, evident, descalificantă pentru conducerea AFCN.

Relativ recent se scria în presa românească despre cvasicolapsul editurilor din țară, menționându-se lipsa unei strategii coerente și eficiente de propagare a culturii/literaturii române vii în țară și străinătate și nevoia de a renunța la subvenționarea titlurilor românești. În condițiile în care majoritatea editurilor românești, cu câteva excepții, nu au Colecții de literatură română, în condițiile în care prevalează traducerile – indiscutabil necesare, dar cu condiția să se acorde prioritate literaturii naționale a României, ceea ce nu s-a făcut în ultimii peste douăzeci de ani – o asemenea măsură ar fi echivalentul unui viitor sumbru pentru literatura română națională și creatorul român, fie acesta romancier, prozator, poet, critic sau istoric literar. Este greu de neglijat faptul că aceste lucruri se întâmplă în condițiile unei globalizări galopante, nenuanțate, în condițiile unei mediocrizări orchestrate impuse ca obiectiv firesc și a unui caracter de diversificare a demersului cultural, catastrofic aplicat în România de instituțiile culturale ale statului român. Aceste lucruri se întâmplă în condițiile în care timonierul de mai ieri al ICR-ului, răstimp de circa șapte ani, H.R. Patapievici, s-a referit la noțiunea de cultură, ca pe vremurile lui Iosif Vissarionovici Stalin, ca la o entitate… „suspectă din punct de vedere politic”; același Kierkegaard de pe malurile Dâmboviței era de părerea că „pentru nevoia de chip nou a tinerilor care în cultura română de azi doresc să-şi facă un nume bine văzut în afară, Eminescu joacă rolul cadavrului din debara. Sec spus, Eminescu nu mai este azi actual deoarece cultura română, azi ca şi ieri, se dovedeşte a nu fi decât o cultura de sincronizare. Ea încă nu îşi permite să nu fie în pas cu modele”.(H.-R. Patapievici, Inactualitatea lui Eminescu în anul Caragiale, în Flacăra, nr. 1-2/ 2002) Citind corect estetic aceste năzbâtii, însăilate pe un colţ de masă şi transformate în ideologie postdecembristă, răspândită la scară naţională de grupul de comentatori, care deţine puterea în cultura română de mai bine de douăzeci de ani, culturii române vii, literaturii române vii trebuie, în regim de urgenţă, să-i fie amputate valorile, tradiţia şi vârfurile, prin care s-a fondat naţiunea română de azi, fiindcă acestea nu „dau bine”, acestea sunt profunde, deci, bizare, incorecte politic, neprogresiste, iar modernitatea literaturii române vii trebuie sufocată, ca să nu spunem vandalizată, pentru a impune ultimativ „noua tablă a valorilor”, lansată de dl Patapievici. Ținta este identitatea naţională, căci, nu-i aşa, „noi azi ieşim din zodia naţionalului”?!

Paralela dintre autorii acceptați și cei respinși de către comisiile AFCN vorbește de la sine și merită făcută publică. Este de neînțeles faptul că sunt acceptate uneori-adeseori titluri propuse de firme obscure și respinse, nu rareori, titluri importante propuse de instituții naționale de un real prestigiu, ca de pildă cele propuse spre finanțare de Editura Academiei, Editura Timpul, Revista Convorbiri literare, Editura Contemporanul, Editura Muzeului Național al Literaturii Române, Editura Ideea Europeană, Editura EuroPress Group, Editura Cartea Românească etc.

Aceste nereguli surprinzătoare, semnalate de noi, denotă lipsa unei strategii coerente referitoare la propagarea cărții românești, a cărții de referință europene și a cărții de calitate traduse de vechi și prestigioase instituții naționale – element ce transformă AFCN – instituție aflată în subordinea MCPN – de departe, într-o instituție atacabilă pe chestiuni de fond.

Să respingi titluri semnate de Friedrich Nietzsche, Dostoievski, Ianoși, Breban, Blaga, Nichita Stănescu, Mihai Eminescu, Scrisori, să respingi monografii scrise despre acești autori canonici și să aprobi titluri ca, de pildă, Enciclopedie herbală, Candidați și Angajatori? Piața muncii are nevoie de voi!, etc. constituie o performanță de neînțeles, ce frizează domeniul asumat de Caragiale și Urmuz.

În urma analizei detaliate a listei proiectelor și titlurilor aprobate, am constatat cu stupoare că literatura română vie nu mai este în România acasă.

Vom aduce această situație intolerabilă la cunoștința instituțiilor abilitate să intervină, cum ar fi, bunăoară, Guvernul și Parlamentul României, Federația Editurilor și Distribuitorilor de Carte din România, făcând publică această scrisoare deschisă prin toate mijloacele media care ne stau la dispoziție.