Sponsorul


              Domnul Academician Eugen Simion a vorbit azi ultimul, in Concursul International de poezie Adrian Paunescu, editia a doua 2014. Din Filarmonica Oltenia.  Dupa 1989, a spus, au fost 14 scriitori in Parlamentul Romaniei. ( sper sa nu ma insele auzul sau memoria. Daca o fac, imi cer scuze Domnului Academician ). Dintre ei, unul singur a facut ceva pentru scriitori si artisti. Adrian Paunescu. S-a zbatut, si le-a acordat o pensie, ca sa nu moara de foame. Sau in mizeria in care, totusi,  traiesc. Sau o indemnizatie. Marius Tuca se uita in sala. Domnul Eugen Simion se uita in sala. Ne uitam in sala. Sala, 2 treimi, goala. Televiziuni, nici pomeneala. Media, absenta. Scriitori, jurnalisti, gazetari, oameni de cultura si arta, doar cati se ratacisera in treimea aceea de sala razleata. Mai mult, din Basarabia si Bucovina.

                  “Dintre ei, unul singur a facut ceva pentru scriitori si artisti. Adrian Paunescu. “

                  Adica, toti i-au lasat in plata Domnului.

                  Si tocmai Omul Negru, Porcul, Nationalistul, Ala care mananca si nu plateste, Ala care iubeste femeile ( nu barbatii!, nu bisericutele!, nu gastile!),  Ala care te calca cu poezia pe rata din gura, Ala a facut.

                  Si pentru ca a facut, toti cei care au beneficiat, beneficiaza, si vor beneficia  de pe urma poetului   priceput la politica cu profit in slujba tagmei, neamului, natiunii, si tuturor nationalitatilor conlocuitoare,  sa nu-l vada!

Ce mai vrea si asta de la noi? Nu ii mai ajunge cat are? Nu traim si asa destul de rau? Sa ii dam cateva  paini pe an, din painea fiecaruia? Pe care ne-a dat-o? Pentru premiile lui Paunescu, date altora? Mie cine imi da?

Adrian Paunescu a dat. Din munca tuturor romanilor. Pentru supravietuirea scriitorilor si artistilor romani in istorie. Si a scriitorilor romani cu viata frumoasa si adevarata, in istorie.

                Mai spunea Eugen Simion ca au realizat integrala  Emil Cioran. 2 volume. 3000 de pagini. Cand sa o scoata pe piata, editorul, ca tot editorul. A zis: eu inteleg. Scriitorii, criticii, istoricii, ca lucreaza pe gratis. Sau in pierdere. Dar mie cine imi da? Si cartea a fost oprita. Cine sa dea banii? Daca nu mai e Adrian Paunescu?

Din munca tuturor romanilor? Pentru supravietuirea lui Emil Cioran in istorie? Adica, inclusiv a Adversarului?

                   Si atatea si atatea. Vazute si nevazute in sala, in tara, si in viata. Motiv pentru care, desi premiat, si inca substantial, de sponsorul unic, unic perseverent, alaturi de organizatori si familie, in realizarea editiei,  si invitat si eu,  sa-mi iau stimulentul, de la doamna Carmen Paunescu, care, spunea Andrei Paunescu, ne va oferi, in plus, si o fresca de Voronet a ochilor ei bilingvi, maghiari, nu am putut s-o fac. Din banii cui sa iau?

                    –         Ai scriitorilor si artistilor  faliti? Sau pensionari? In mizerie?

                   –         Ai cartilor lui Emil Cioran?

                   –         Ai tuturor oamenilor care muncesc, pentru supravietuirea limbii si literaturii romane? In istorie?  A scriitorilor si artistilor romani cu viata adevarata si frumoasa, in istorie?

                   –         Ai agonicului Muzeu al Literaturii Romane?

                   –         Ai transatei  in buticuri, Biblioteci Nationale a Romaniei?

Sunt o Iuda. Recunosc Dar, foarte rar, nu pot sa iau. Bani. Imi vine sa vomit. Mai bine, iau premii pe gratis. Platesc altii. Cu munca si iubirea lor. Absenta ierarhiei valorilor. In folosul armoniei, intelegerii, ratiunii, constiintei umane profunde, increderii, sperantei,  si dragostei.

19 iulie 2014

Related posts

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.