Purtatorii de cuvant, atat cei guvernamentali, cat si cei ai industriei atomice (precum reprezentantii Atomic Energy Control Board – AECB), sustin adesea ca o cantitate de 120 de grame de izotop radioactiv de plutoniu (239PuO2 [plutoniu-239] si 238PuO2 [plutoniu-238]), suficienta pentru derularea testelor nucleare curente, este mult prea mica pentru a provoca preocupari legitime pentru sanatatea oamenilor spune http://www.badpolitics.ro. Evident, astfel de remarci au doar rolul de a manipula opinia publica. In fapt, nu conteaza atat de mult MASA sau VOLUMUL de plutoniu, cat extraordinara lui TOXICITATE. Probabilitatea producerii unui accident care sa implice scurgeri semnificative de Plutoniu este redusa, insa, in cazul in care s-ar produce totusi, consecintele ar fi dezastruoase si de lunga durata pentru simplul motiv ca Plutoniul-239 are o durata de injumatatire de 24.000 de ani. Asadar, contaminarea cu Plutoniu va fi permanenta.
In acest context, a pretinde ca nu exista riscuri pentru populatie nu inseamna, in fapt, decat o tentativa ridicola de inselare a opiniei publice.
Mai mult, spre deosebire de alte materiale radioactive, rezervele de Plutoniu sunt extrem de atractive pentru teroristii internationali, acesta fiind, dupa cum se stie, elementul primordial ce intra in componenta bombelor atomice.
Caile de iradiere cu Plutoniu si consecintele aferente:
Inhalarea de particule radioactive in cazul unei deversari in atmosfera. Institutul de Cercetari Toxicologice (Inhalation Toxicology Research Institute) a derulat in anul 1960 o serie de teste privind contaminarea cu Plutoniu realizate, in special, pe soareci si caini care au fost contaminati atat prin inhalare de scurta durata cat si prin injectare de particule slab radioactive. Principalul efect pe termen mediu si lung a fost dezvoltarea de diverse tipuri de cancer. Studiile au fost realizate de cercetatorii Bruce A. Muggenburg, Fletcher E Hahn, Raymond A. Guilmette, Joseph A. Diel, Bruce B. Boecker, David L. Lundgren, Mark D. Hoover de la Lovelace Respiratory Research Institute.
In ciuda studiilor realizate pe animale, nu exista analize amanuntite cu privire la efectele contaminarii oamenilor, cel putin nu oficiale si nu in spatiul occidental.
In cazul participantilor la Proiectul Manhattan, care au fost monitorizati timp de mai multe decenii, nu au fost identificate schimbari semnificative ale starii lor de sanatate. Situatia este similara si in cazul cercetatorilor care lucreaza la unitatea nucleara de la Rocky Flats.
Cu toate acestea, o serie de studii realizate in fosta Uniune Sovietica, au indicat ca expunerea unor populatii la iradierea cu plutoniu a condus la dezvoltarea generalizata a unor fibroze pulmonare care au degenerat, in unele cazuri, in cancer pulmonar.
Studiile cu privire la iradierea cu Plutoniu au aratat ca acesta este slab absorbit la nivel gastro-intestinal si patrunde greu prin piele, cu conditia ca aceasta sa fie intacta.
Asadar, principalele cai de iradiere cu Plutoniu sunt:
1.Prin inhalare
2.Prin intermediul ranilor si ulceratiilor pielii
Studiile s-au axat pe cateva elemente importnate:
1.Toxicitatea izotopilor de Plutoniu 239PuO2 [plutonium-239] si 238PuO2 [plutonium-238];
2.Importanta distributiei omogene la nivelul intregului plaman
3.Comparatii cu privire la afectele inhalarii de Plutoniu in cazul diverselor specii
4.Importanta varstei subiectului in momentul expunerii
Primele efecte vizibile in cazul inhalarii de Plutoniu in doze peste limita maxima admisa sunt inflamarea si producerea de echimoze pe suprafata si in profunzimea plamanilor si scaderea semnificativa a numarului limfocitelor din sange.
In cazul expunerii la un nivel relativ redus de izotopi de Plutoniu, efectul pe termen mediu si lung este aparitia cancerului, efect observant cu precadere in cazul izotopului 239PuO2 [plutoniu-239], care s-a dovedit a fi mai periculos decat izotopul 238PuO2 [plutoniu-238];
Studiile realizate pe caini, sobolani si soareci au aratat ca expunerea acestora la doze peste limita maxima admisa conduce, in cazul tuturor speciilor, la aceleasi efecte, respectiv la aparitia cancerului, fapt care a permis realizarea de predictii in cazul oamenilor.
In ceea ce priveste receptivitatea la iradiere in functie de varsta, s-a constatat o sensibilitatea mai mare fata de dioxidul de Plutoniu in cazul cainilor batrani comparativ cu cainii tineri sau cu puii. Cainii batrani dezvolta ulceratii grave ale plamanilor la doze mai mici si la un timp de expunere inferior celor necesare pentru producerea unor efecte similare in cazul cainilor tineri sau al puilor.
(”Publications of the ITRI, Nuclear Toxicology Program: 1960-1996” ITRI-149, Inhalation Toxicology Research Institute, Lovelace Respiratory Research Institute)
Documentar / De cât plutoniu este nevoie pentru a iradia un om peste limita admisă?
