Pietele emergente schimba viteza de crestere cu o treapta mai jos in 2014

Perspectivele slabe privind evoluţia cererii interne şi, implicit, a fluxurilor comerciale din pieţele emergente sunt de aşteptat să genereze un ritm mai mic de creştere a PIB-ului acestor economii în 2014, după cum reiese din raportul trimestrial EY – Rapid-growth markets forecast (RGMF).

Rain Newton-Smith, Consultant economic senior EY pentru Rapid-Growth Markets Forecast, a declarat: ”Previziunile noastre pentru pieţele emergente au fost revizuite în scădere semnificativă faţă de iulie 2013. În ciuda creşterii constante din ultimii câţiva ani, pieţele emergente au fost grav afectate de presiunile externe. Scăderea cererii interne şi îngrijorările legate de deficienţele structurale vor contribui, de asemenea, la încetinirea creşterii”.

Intrarea în zona de risc a determinat o depreciere accentuată a multor monede din pieţele emergente, o creştere bruscă a costului obligaţiunilor şi performanţe slabe ale acţiunilor. Conform studiului EY, pentru anul viitor este de aşteptat o creştere de doar 4,7%, considerabil mai mică decât valoarea de 5,7% prognozată în iulie 2013. Această scădere este determinată de revizuirile în scădere pentru America Latină şi Asia.

Guvernele statelor emergente trebuie să introducă reforme structurale şi să relaxeze restricţiile de reglementare pentru a restabili încrederea investitorilor. Ar fi oportun ca aceste măsuri să fie demarate acum, de vreme ce S.U.A. şi-a amânat recent programul de relaxare a politicilor monetare pentru anul viitor şi se observă un optimism sporit în pieţele dezvoltate care poate genera fluxuri de capital către pieţele cu creştere rapidă. Este crucial pentru pieţele emergente să profite din plin de deprecierea monedelor lor pentru a obţine beneficii în sectoarele care exportă şi să devină mai competitive prin operarea schimbărilor de politici care se impun.

Deprecierea monedelor – o provocare în plus pentru pieţele emergente

India, Indonezia, Turcia şi Brazilia se confruntă atât cu deprecierea bruscă a monedelor lor, cât şi cu înăsprirea politicilor monetare, pe fondul unei creşteri slabe ca urmare a presiunilor externe.

Toate aceste ţări, la fel ca Argentina şi Egipt, prezintă elementele de vulnerabilitate ale monedei şi sunt sensibile la alte crize financiare, potrivit hărţii cu puncte fierbinţi realizată în cadrul studiului. Aceasta face un clasament al pieţelor emergente vulnerabile în funcţie de şapte indicatori de risc.

Provocările comune cu care se confruntă aceste ţări sunt deficitele relativ mari de cont curent, nivelurile datoriei publice şi ale inflaţiei. Reformele economice vor fi necesare aici pentru a asigura o creştere sustenabilă pe mai departe.

Prin contrast, ţările din Orientul Mijlociu, cum ar fi Arabia Saudită, Qatar şi Emiratele Arabe Unite înregistrează o creştere robustă, cu rate scăzute ale datoriei guvernamentale şi ale datoriei externe.

Rata ridicată a inflaţiei şi presiunea împrumuturilor afectează investiţiile şi consumul   

În timp ce o parte dintre monedele statelor emergente şi pieţele lor de capital încep să-şi revină, impactul scăderii de pe pieţele financiare se va resimţi în următoarea perioadă.

Deprecierea monedelor şi creşterea primelor de risc s-au adăugat provocărilor curente cu care se confruntă economiile emergente, mai ales că valutele mai slabe aduc o presiune în plus faţă de cele inflaţioniste.

Creşterile înregistrate în costul obligaţiunilor şi în ratele oficiale ale dobânzii au generat o scumpire a creditării (atât în monedă locală, cât şi străină) pentru guvernele statelor emergente, companii şi gospodării.

Rain Newton-Smith spune: “Costul mai ridicat al împrumuturilor se va traduce în investiţii mai mici. Consumul va fi afectat de deteriorarea bunăstării financiare, de costul mai mare al creditului de consum şi de creşterea preţurilor pentru bunurile de import, în special pentru bunuri de consum. Toate aceste provocări vor conduce la o creştere mult mai slabă decât cea aşteptată în pieţele emergente în anul viitor”.

Perspectivele Chinei sunt mai optimiste decât pentru celelalte state din grupul BRIC

În timp ce pentru multe dintre pieţele emergente perspectivele economice sunt modeste, acestea sunt mai optimiste în cazul Chinei. Rata mai mică de creştere înregistrată de China este cauzată de efortul deliberat făcut de guvern şi banca centrală pentru a pondera creşterea rapidă a creditării şi pentru a aşeza economia pe o traiectorie sustenabilă de creştere. Reforma sectorului financiar şi dezvoltarea zonei de liber schimb din Shanghai reprezintă, de asemenea, puncte forte de stimulare a comerţului şi inovaţiei în China.

Deşi perspectivele Chinei sunt mai degrabă pozitive, există provocări semnificative pentru alte state din grupul BRIC. Brazilia se menţine  sub influenţa unei creşteri scăzute şi a unei dinamici ridicate a inflaţiei, nivelul acesteia din urmă fiind estimat la peste 6% în acest an, în condiţiile în care creşterea economică va fi cu mult sub 3%. Este de asemenea de aşteptat ca ratele dobânzilor să crească în continuare, ceea ce ar putea împiedica creşterea investiţiilor.

RaportulRGMF prognozează o scădere semnificativă a creşterii în Rusia, de 1,4%, sub valoarea de 2,7% estimată în luna iulie. Preocupările referitoare la profilul demografic şi ritmul limitat de reforme politice în anumite sectoare rămân, deşi creşterea PIB-ului pe termen mai lung se va reflecta într-un nivel al acestuia de aproape 4%.

Nivelul de creştere a PIB-ului în India a scăzut la 5% în 2012, comparativ cu aproape 9% înregistrat în perioada 2005-2010. Atât inflaţia cât şi deficitul de cont curent rămân ridicate. Problemele se menţin în pofida anunţurilor de îmbunătăţire a eficienţei făcute de India în ultimele luni. Pentru a-şi îmbunătăţi mediul de business, India are nevoie de un nivel mai mare al investiţiilor în infrastructură.

Mai multe politici publice sunt necesare pentru a stimula creşterea economică pe termen mediu.

Prognoza EY subliniază faptul că în cazul multor politici publice din ţările emergente, accentul a fost pus pe un termen prea scurt în privinţa fluxurilor valutare, în loc să fie vizată creşterea pe termen mediu. În plus, având în vedere faptul că în unele dintre cele mai mari pieţe emergente vor avea loc alegeri electorale în anul care urmează, obţinerea unui consens politic pentru susţinerea reformelor economice a fost mai dificilă.

În următorii trei ani, vom asista la mai multe divergenţe privind perspectivele de creştere între unele state emergente care sunt dispuse şi capabile să implementeze reforme economice care să stimuleze creşterea şi celelalte state emergente.

În timp ce ţările emergente nu mai par atât de rezistente, în Zona Euro recesiunea s-a încheiat. Europa s-a bucurat de o perioadă de relativă stabilitate financiară în ultimele luni, iar revenirea economică, deşi una înceată şi dureroasă, a început.

Pentru România, FMI vede o creştere de 2% în 2013 şi de 2,2% în 2014, comparativ cu o creştere de 2,3% în 2013 şi 2,7% în 2014, mediile de creştere pentru economiile emergente din Europa, conform ultimei ediţii a FMI World Economic Outlook, din octombrie 2013.