M-am gândit zilele trecute să fac un sondaj de opinie printre studenţii din Timişoara şi să-i întreb de ce au ales tocmai acest oraş pentru absolvi o facultate. Cu toate că ştiu răspunsul la majoritatea, ma gândesc serios la acest lucru. Deşi traiul e foarte scump în acest oraş, în fiecare an, universităţile sunt tot mai aglomerate de viitori studenţi dornici de a învăţa aici.
Care să fie explicaţia? Ştim cu toţii că Vestul şi Politehnica au coborât demult din topurile celor mai bune universităţi din Europa şi că taxele la o facultate din Timişoara sunt tot mai mari concurând cu cele din capitală. Dar ce mai contează dacă… iese diploma, dacă după trei ani de zile chemi frumușel pe mama sau pe tata la cursul festiv, mare sărbătoare, mare…, iar lor le creşte inima când văd că Domnul Decan îţi înmânează o diploma din plastic pe care scrie că eşti licenţiat în Matematică! Atunci toată lumea e fericită! Şi conducerea facultăţii, şi părinţii, chiar şi tu! Săracii părinţi uită câte sacrificii au făcut pentru a ajunge să vadă acest moment şi cu siguranţă măcar în această zi, nu regretă; pentru că după un timp când vor vedea că toată ziua stai cu Publitim-ul în mână degeaba… cu certitudine vor avea remuşcări.
Ce înseamnă să fii student în Timişoara? De ce mulţi aleg acest oraş? Păi se ştie că unde e distracţie e şi românul, iar pe lângă el dacă mai sunt şi câţiva basarabeni, sârbi sau pakistanezi e şi mai bine pentru că oricum fiecare înţelege ce poate şi cum poate, importantă e distracţia.
Şi studenţii timişoreni chiar se distrează, dacă nu chefuiesc în Happy sau în Heaven, depinde de buzunarul fiecăruia, sigur vor chefui în camera de cămin de unde Guţă sau Paraziţii bubuie în boxe. Ce ne pasă că e sesiune, dacă există xeroxuri?! Măcar la sfârşit de semestru să le meargă bine treaba celor de la garaje!
Dacă studentul din 2011 s-ar întoarce în trecut, mai exact în urmă cu vreo 15 ani cred că… nu ar mai ieşi din club, ci din bibliotecă, nu ar mai merge cu braţul plin de sticle de alcool, ci de cursuri, nu şi-ar pierde nopţile pe mess şi facebook, ci prin sala de lectură… şi multe alte lucruri.
Nu denigrez imaginea studentului din Timişoara, doar încerc să vorbesc despre realitate! Oricum, important e că diplomele ies ca ciupercile după ploaie chiar dacă uneori mai există şi ciuperci „otrăvitoare”! (A.M.F.)
Timişoara, oraşul care produce diplome pe banda rulantă
