Poem din păcate, nedus la capăt (variantă)

Dacă mi s-ar cere să definesc singurătatea, în primul rând, nu m-aș pricepe să discut simbolurile presupuse de litere, fiecare în parte. „S – ”, aș spune, este un fost obelisc, în timp, curbat de presiunea spațiului dintre cer și pământ; „- i –”, un punct vrând să dea în cap liniei, „- n –”, amploarea vălului cărat în biserici de domnișoare de onoare, „- g –”, înțelept bătrân, pe gânduri, strâns în sine ori brațul lung al tinerei bând absint fără să-l epuizeze, din pictura lui van Gogh, „-…

Citește mai mult