La fiecare pas, trecutul se desface dinaintea mea, cu toată adâncimea lui. Soarele deformează cu flacăra îngerii de pe dealuri. Pe scările Universității, clipești o dată din ochi, iubito, m-ai zărit pitit în mintea ta, drept adversar în lupta pentru pânza prețioasă. Clipești și alergi în stânga, ți-ai pierdut complet direcțiile. Nu știu ce idee te va înfrâna. Experiența de viață, izvor subteran, țâșnește în carte. În apele fântânii, chipurile curioșilor. Mintea lor leagă prezentul de obârșia izvorului.
Citește mai multReflexii adânci
