Vin multi aici sa-si potoleasca setea Izvoarele, izvoare au, in cer – Si cu cat beau mai mult din tot ce tetea Le-a daruit, cu-atat mai lacom, cer – Cu stele inflorite in privire, Si ochii infloriti ca niste tei, Nu le-au ramas cuvinte sa se mire, Cum de-au plecat, candva, de-aici, din ei?… Si beau, si beau, dar tot le este sete, Si beau cu amintirile, caus – Dar beau? , sau sug cuminti, pe indelete, La pieptul tarii, sanii ei de brus ?
Citește mai multSetea
