Atunci când sistemul minte-trup, specializat în menţinerea funcţionalităţii şi coerenţei funcţionalităţii mentale, afective şi somatice nu se mai poate adapta, când restabilirea echilibrului prin orice mijloace eşuează fie şi pentru foarte scurt timp, de ordinul clipelor, memoria noastră păstrează în baza sa de informaţii şi acest eveniment cauzator, cel puţin, de suferinţă mentală. Ştim sau nu să o facem conştient şi specializat, fiecare individ va încerca să opună rezistenţă acestei suferinţe, care este una dintre cel mai des întâlnite cauze ale inadaptabilităţii sociale, ale mâniei, depresiei, panicii, atunci când, cauza suferinţei mentale nu a fost corect identificată şi când curajul de a lupta cu ceva provocator de durere, este anihilat…
Din păcate criza economică mondială a ultimilor ani a adâncit atât de mult în indivizi această simptomatologie a durerii, a neadaptării, cei afectaţi reprezentând o majoritate pe care nu o mai intuim din pricina adaptării acesteia la dezechilibru, la dizarmonie, la patologic… Aceste manifestări provin dintr-o patologie aflată adânc în mentalul individului, care, în mod fals încearcă să suprime în sine însuşi ceea ce cândva i-a provocat durere, înstrăinare, frică, mânie, groaza de a trăi. Pe principiul că victima devine agresor, ca o modalitate imediată, foarte la îndemână de a supravieţui, iată, trăim patologicul ca o secure ce ne seceră prin agresivitatea-i atât de manifestă curajul de a fi spontani, frumoşi lăuntric, liberi, deschişi către actul de a trăi. Acest stimul pentru mulţi, agresivitatea, renunţarea la bine, la frumos şi la adevăr, în schimbul impunerii legii celui mai puternic şi a concurenţei pornită eminamente de la premize materiale, a generat în civilizaţiile umane ale ultimelor decade un soi de animalitate bestială, care întrece cu mult legile unei jungle care acum nu ne mai sperie fiindcă prin metode de anihilare şi atrocităţi greu de imaginat, dominăm iată, şi jungla, deşi nu acesta a fost vreodată sensul existenţei umane.V-am arătat pe scurt unde pot duce suferinţele mentale şi sufleteşti nerecunoscute ca atare şi necontracarate prin, măcar, ascultarea unei voci interioare care îţi spune mereu de-a lungul unei vieţi ce este bine, ce este rău… Unii îi spun voce interioară, alţii îngerul păzitor.
Ştiu că mulţi dintre cititorii revistei noastre vor să rămână, indiferent de neîmplinirile cotidiene, în frecvenţa armoniei, a frumosului, a vieţii celei adevărate. Pentru aceştia şi nu numai, voi da un exerciţiu foarte uşor de făcut şi care are întocmai rolul de a elimina energiile negative din noi, de a debloca frica, mânia, sentimentul de neajutorare…
Aşezaţi-vă comod în pat, în fotoliu, unde vă este cel mai bine, având grijă să păstraţi toracele întins, relaxat, nu aplecat. Inspiraţi profund şi duceţi aerul până în abdomenul inferior, lăsaţi-l să se umple cu acest oxigen, destindeţi abdomenul atât cât este nevoie pentru a intra tot aerul inspirat, apoi eliminaţi în ritm natural, fără să forţaţi, tot aerul. În timpul acestui exerciţiu de respiraţie, vizualizaţi aerul care intră ca o lumină albă, intensă, vie, pulsatorie, care când iese duce cu sine toate blocajele şi încărcăturile emoţionale acumulate în ani… Faceţi exerciţiul până vă veţi simţi calmi, uşori, profund relaxaţi, realmente eliberaţi lăuntric de orice tensiune. În timp, aceasta va deveni starea dumneavoastră naturală, exerciţiul acesta disciplinează mintea şi sufletul, le învaţă să se elibereze natural de orice fel de tensiuni, prin simplul act de a respira corect..!
Sursa: www.lumeamisterelor.com
