Biologii marini le spun acestor creaturi „unicornii din adâncuri” tocmai pentru că sunt misterioase şi atât de greu de observat, încât par a fi mitice.
Pyrosomele nu sunt creaturi individuale, aşa cum avem tendinţa să credem când privim imaginea de mai sus, ci colonii alcătuite din mii de indivizi identici. Aceste colonii pot avea dimensiuni mici, cât guma de şters ataşată unui creion, sau mari, lungi de 18 metri.
Ca multe dintre creaturile de mari dimensiuni din adâncuri, pyrosomele se hrănesc prin filtrarea apei, proces în urma căruia ei absorb planctonul.
Coloniile de pyrosome au forma unui tub închis doar la un capăt. Prin această deschizătură, care poate avea un diametru de până la 1,8 metri, colonia eliberează apa filtrată.
Deşi coloniile se deplasează cu ajutorul curenţilor oceanici, ele au şi capacitatea de a se deplasa folosind un „jet de propulsare” foarte lent asigurat de procesul de eliberare a apei.
„Pentru că fiecare membru din colonie se hrăneşte cu plancton, creaturile absorb şi elimină continuu apă. Astfel, ele se deplasează cu o mişcare continuă, lentă şi duioasă”, a explicat R.R. Helm.
Ceea ce este şi mai intrigant cu privire la pyrosome este faptul că ele sunt „foarte bioluminiscente”. Coloniile vor răspunde la alte surse de lumină şi la atingere prin emiterea unei lumini strălucitoare de culoare albastru-verde. De obicei, pyrosomele se găsesc doar în largul oceanelor, unde pot trăi la adâncimi foarte mari. Totuşi, în serile în care apa este foarte liniştită, pescarii spun că zăresc pyrosome care plutesc straniu sub apă.
Sursa: Live Science