Vodun este o religie antică, parcticată de circa 30 de milioane de oameni, în Africa de Vest de naţiunile din Benin, Togo şi Ghana. Cu un număr mare de divinităţi, sacrificii animale şi posedări spirituale, voodoo cum este cunoscut de restul lumii, este una din cele mai neînţelese religii de pe glob.
În Statele Unite ale Americii, voodoo a fost pus într-o imagine nefavorabilă de către Hollywood, demonizată de către misionarii creştini şi parodiata de magazinele de suveniruri din New Orleans. John Burnett de la NPR a călătorit la Togo şi Benin, pentru a explora căile şi curentele, acestei credinţe antice, şi a descoperit ceva adevăruri surprinzătoare ale acestei culturi.
Africa de Vest a fost cunoscută odată, ca şi Coasta Sclavilor, deoarece se afla în centrul transatlantic al comerţului cu sclavi, secole la rând. Sclavi au adus cu ei voodoo, pe plantaţiile din Brazilia, Haiti, Cuba şi Louisiana. Dar 400 de ani mai târziu, religia încă rămâne, partea centrală a vieţii spirituale, pentru milioane de locuitori ai Africii de Vest.
“Voodoo este mai vechi omenirea” spune Janvier Houlonon, un ghid touristic din Benin, şi un practicant de voodoo pe tot parcursul vieţii sale. “Ei spun că, voodoo este ca şi semnele şi linile ce le avem în palme, ne naştem cu ele. Voodoo este în frunze, în pământ şi este pretutindeni.”
În fiecare an, în satul Glidji, la 30 de mile de oraşul Lome capitala Togo, membrii tribului Guen se reunesc pentru festivalul Epe Ekpe,o parte pentru reuniuni de familie, o parte pentru Anul Nou şi o parte pentru rugăciuni.
Festivalul se evidenţiază prin piatra sacră, căutată de un preot, dintr-un perete sacru din pădure. Culoarea pietrei, prevesteşte norocul pentru viitorul an.
Divinităţiile individuale ale voodoo, au aceleaşi caracteristici ca şi zeii Greciei Antice, unii sunt capricioşi, câţiva seducător iar alţii plini de mânie. În Cove, Benin credincioşii voodoo s-au reunit, pentru a dansa şi a mulţumi zeului Sakpata, o puternică divinitate pe Pământ,pentru ploile recente. Sakpata poate aduce ploaia dătătoare de viaţă, dar in acelaşi timp el este responsabil de răpândirea bolilor.
Un alt element cheie al religiei, este venerarea spiritelor strămoşiilor. Printre credincioşii voodoo, mulţi cred, că morţii umblă printre vii, în timpul dansului Egunguns, care se invârte prin sat. Ei cred că, cine atinge un dansator in timpul transei, poate muri datorită puterilor lor mortii sunt aduşi la viaţă din nou.
În piaţa din Lome, capitala Togo, vânzătorii vând elementele de bază ale vieţii, acestea incluzând, talismane voodooce poartă denumirea de “fetişuri” . Ele pot fi statuete, reprezentând zeii voodoo, chiar şi capete de animale uscate şi alte părti de animale , vândute pentru medicinâ şi puterile lor spirituale.
Voodoo are şi o parte întunecată.Vrăjitorii denumiţi “Botono” , pot fi convocaţi, pentru a pune un blestem sau o vrajă asupra unui adversar, folosindu-se de puterile malefice ale spiritelor.
Într-un cuvânt voodoo, nu este diferit faţă de alte relgii, întrucât adepţii apelează la puterile divine, pentru succesul lor în viaţă. Dar misionarii creştini nu văd lucrurile astfel. Într-o enclavă liniştită, din centrul oraşului Lome, un răyboi spiritual este purtat împotriva spiritelor voodoo.
Un preot catolic care sa retras , sa stabilit în Togo , spune că mulţi adepţi ai voodoo s-au convertit la Creştinism lăsând la o parte cultul lor. Dar după un timp, el a observat că acestia, s-au reîntors la vechile lor ritualuri de a sacrifica animale, venerarea “fetişurilor” şi dansurile cu spiritele. “ Chemarea către voodoo este atât de puternică, spune el, încât pare încoroporată în pământul Africii de Vest”.
