CULTURA / UMBRA

Umbră, umbră, cât te-am dus,

Cât am stăruit de sus ,

Din pământ, către lumină,

Şi m-ai tras, mereu, în tină?!…

Cât ţi-am dat mereu ocol,

Numai  cu sufletul gol,

Şi în loc să-l laşi să zboare,

Mi l-ai scuturat  din floare?

Cât ţi-am pus la rădăcină,

Picatură de lumină,

Şi cât mi-ai lăsat de seacă

Inima, în  foc, să zacă?

Cât te-am dus, încolo-ncoace,

Cât te-am  grijit, din găoace,

Şi nici umbră nu mi-ai dat,

Când am ars, mai  aţâţat?

Şi când te-am lăsat în mine,

Să-ţi fac un pustiu de bine,

Cum mi-ai dat, umbră amară,

Umbra tuturor, povară!

13 ianuarie 2012