Biserica bănățeană, cu preoții, monahii și credincioșii ei, sărbătorește șapte decenii de la venirea pe lume, în Petraniul Bihorului, a Părintelui Mitropolit Ioan al Banatului.
Născut într-o familie de plugari credincioși, descendenți din neamul lui Menumorut, Înaltpreasfinția Sa a trecut, în cele 7 decenii de viață dăruită de Dumnezeu, prin greutăți, lipsuri și încercări, dar le-a depășit cu înțelepciune, cumpătare, muncă, studiu și credință în Dumnezeu, păstrându-și totodată sufletul curat.
După studiile universitare finalizate cu rezultate excepționale, viitorul ierarh a auzit glasul Domnului și în urmă cu 41 de ani, s-a închinoviat în obștea mănăstirii Lainici.
A studiat apoi Teologia, la zi și, concomitent, s-a ocupat de zidirea și restaurarea multor biserici, mănăstiri și alte așezăminte bisericești în Arhiepiscopia Craiovei.
Primind o bursă de studii, a plecat la Ierusalim și s-a specializat în exegeză, arheologie, istorie biblică, egiptologie și orientalistică.
Ales episcop al Covasnei și Harghitei, în anul 1994, a revitalizat viața bisericească pe acele plaiuri românești, a ridicat din ruine vechile biserici și mănăstiri, a zidit unele noi și a constituit comunități parohiale, păstorite de preoți pe care i-a trimis la Teologie. În aceste comunități au renăscut credința și tradițiile strămoșești și se păstrează identitatea noastră națională .
Despre jertfa și împlinirile pastorale, culturale, filantropice și patriotice ale arhiepiscopului Ioan în acele părți s-a scris și se va mai scrie încă multă vreme. Dumnezeu a rânduit să-l răsplătească pe „Ierarhul munților” cu înalta demnitate de Arhiepiscop al Timișoarei și Mitropolit al Banatului .
Au trecut, iată, aproape 7 ani de la momentul istoric al alegerii sale la cârma eparhiei oblăduite de Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș și păstorită de luminații arhipăstori, Vasile Lazarescu și Nicolae Corneanu.
Nu este acum ceasul bilanțului pentru slujirea Înaltpreasfințitului Ioan la Timișoara, dar câteva aspecte trebuie, totuși, menționate.
În cei 7 ani de înțeleaptă, smerită și binecuvântată arhipastorire, împodobită cu zidirea a numeroase lăcașuri bisericești și așezăminte filantropice, cu implicarea pilduitoare în rezolvarea multiplelor probleme ale orașului și județului nostru, Înaltpreasfințitul Ioan a străbătut eparhia de la un capăt la altul, a stat de vorbă cu preoții, monahii și credincioșii, le-a ascultat și le-a împlinit nevoile, a cântat în strana bisericilor, a construit case pentru nevoiași, a adus bucurie și speranță în multe suflete împovărate de griji și suferințe.
Dragostea Părintelui Mitropolit Ioan pentru preoți, monahi și credincioși, pentru orfani, văduve, familii cu mulți copii, pentru bolnavii din spitale și din așezămintele speciale, pentru vârstnicii fără aparținători, pentru oamenii străzii și mai nou, pentru migranți a încolțit și rodește în sufletul multor oameni care au început să-i fie alături în aceste acte de caritate creștină.
Pentru toate acestea și pentru alte bune făptuiri, știute și neștiute, mulțumim Tatălui ceresc, Care, prin rugăciunile Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, ne-a dăruit un arhipăstor cu râvna și dăruirea Sfântului Nicolae, și- L rugăm să-i dăruiască Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan ani mulți și luminoși de arhipastorire, cu sănătate, cu pace și bucuria bunelor împliniri, pentru a ne călăuzi pe „Cărarea Împărăției” lui Dumnezeu .
Întru mulți și binecuvântați ani, Înaltpreasfinția Voastră, Vă urăm din partea Parohiei Timișoara Iosefin și a Fundației „Preot Ioan Olariu”!
