Flacăra Revoluției din decembrie 1989 s-a aprins în sectorul parohiei Timișoara Iosefin, mai exact la casa parohială reformată din Piața Maria, nu departe de biserica noastră Nașterea Maicii Domnului.
Credincioșii aparținători parohiei ortodoxe române din această parte a orașului au fost martori oculari și participanți activi la evenimentele derulate acolo, începând cu data 15 decembrie 1989. Unul dintre ei, Constantin Zabulică (n. 14 noiembrie 1958) a fost împușcat mortal, pe data de 17 decembrie 1989, la aproximativ 200 m sud de biserica noastră, lângă clinica Odobescu. Întru pomenirea acestui erou martir, pe Bd 16 Decembrie 1989 a fost așezată o cruce de marmoră, cu următorul text: Te vom păstra mereu viu în sufletele noastre și te vom iubi mereu. Soția Liliana și fiica Ramona.
În acele zile fierbinți, coloanele de manifestanți formate din angajați ai întreprinderilor Solventul, Electromotor și Elba, pornite spre Piața Operei, dar și coloana care a venit în ziua de 20 decembrie 1989 dinspre Calea Șagului, au oprit în fața bisericii parohiale Timișoara Iosefin, toți participanții au îngenuncheat în fața lăcașului de cult și preotul Ioan Olariu, însoțit de diaconul Nicolae Izbașa (cântăreț la parohia noastră), au rostit împreună cu ei rugăciunea Tatăl nostru. În același timp, preotul paroh Ioan Tămaș și paraclisierul Dumitru Bezman trăgeau clopotele bisericii. Preoții noștri de la Iosefin au ținut apoi deschisă biserica în noaptea de 20/21 decembrie 1989 și au împărțit lumânări revoluționarilor[1].
Consiliul parohial de la Iosefin, întrunit în ședință de lucru la data de 31 decembrie 1989, a hotărât ca familiile nevoiașe din cuprinsul parohiei să fie ajutate cu haine, acestea urmând a fi identificate de preoți cu prilejul binecuvântării caselor de Bobotează. De asemenea, în acele zile de o încărcătură emoțională greu de descris în cuvinte parohia a depus în contul „Libertatea” suma de 25.000 lei[2]. S-a mai hotărât apoi ca banii încasați la tasul și pomenirile din zilele de 31 decembrie 1989 și 1 ianuarie 1990 să fie depuși tot în respectivul cont. Preoții parohiei Timișoara Iosefin au avut, totodată, curajul de a oficia slujba Parastasului pentru eroii căzuți în revoluție chiar în zilele de 20 și 21 decembrie 1989, slujbă ținută și în prima zi de Crăciun, cu acest prilej fiind donate revoluționarilor prezenți 10 pachete cu lumânări[3].
În data de 3 februarie 1990, parohia Timișoara Iosefin a primit un camion cu articole de îmbrăcăminte prin Crucea Roșie din Düsseldorf, Germania, la intervenția familiei dr. Popa, urmașă a fostului nostru preot Titus Popa. Consiliul parohial a hotărât să fie întocmite liste cu credincioșii nevoiași ai parohiei, cărora le-au fost distribuite apoi pachetele cu haine[4].
Prețuirea și recunoștința parohiei ortodoxe române Timișoara Iosefin față de eroii martiri și toți timișorenii care au luat parte la protestele și luptele împotriva regimului comunist ateu s-au concretizat și prin înălțarea celor două troițe din fața bisericii parohiale, prin „fântâna plângătoare”, așezată în clopotniță, tricolorul care împodobește strana stângă a lăcașului nostru de cult și mai ales prin pomenirea de la ieșirea cu sfintele Daruri: „Pe ostașii, martirii și eroii români din toate locurile și din toate timpurile și pe martirii căzuți în revoluția din decembrie 1989, […], să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăția Sa!”. Amin.
Preot dr. Ionel Popescu
* În volumul preot dr. Ionel Popescu, Iosefinul ortodox. Contribuții monografie, Ed. David Press Print, ediția a II-a, Timișoara, 2021, p. 177-178.
[1] Preot dr. Ionel Popescu, Preoți timișoreni luptători în Revoluția din Decembrie 1989, „Învierea”, Timișoara, anul XX nr.23 (473), marți, 1 decembrie 2009, p. 2.
[2] Fondul „Libertatea” a fost creat de către Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, prin Decretul-Lege nr.124/24 aprilie 1990, publicat în „Monitorul Oficial” nr.54/25 aprilie 1990. Scopul pentru care a fost creat era de a colecta bani de la cetățeni în vederea reparării clădirilor proprietate de stat, cooperatistă sau obștească, distruse în timpul revoluției din decembrie 1989, precum și a unităților aferente acestora, pentru refacerea locuințelor proprietatea unor cetățeni, acordarea de ajutoare pentru înlocuirea bunurilor casnice distruse în revoluție, acordarea de ajutoare familiilor care au dispărut ca urmare a participării active la revoluție, amenajarea cimitirelor eroilor și construirea de monumente în cinstea lor etc.
[3] Procesul-verbal al consiliului parohial din 31 decembrie 1989.
[4] Procesul-verbal al consiliului parohial din 4 februarie 1990.
