Juliana Tollifson, o tânără coafeză din Calgary, Canada, s-a născut în România şi a fost adoptată la scurt timp după naştere de o familie de canadieni. Juliana spune că s-a simţit mereu oaia neagră a familiei şi vrea să şite de unde vine pentru a se putea cunoaşte mai bine.
De 7 ani, de când a primit un dosar cu fotografii şi acte din partea mamei adoptive, Juliana încearcă să îşi găsească mama biologică şi se află foarte aproape de a-şi atinge ţelul. A scanat fiecare fotografie şi document de teamă să nu piardă vreunul şi din când în când scoate fotografia mamei sale şi se uită minute în şir la ea. „Ştiu cine sunt, ştiu cine vreau să fiu, dar nu ştiu de unde am venit. Este un spaţiu gol despre care nu ştiu nimic”, a declarat tânăra.
În copilărie, Juliana a fost îndelung tachinată de colegii de şcoală care profitau de faptul că era adoptată pentru a o marginaliza. În plus, tânăra spune că a simţit de multe ori că nu gândeşte şi nu acţionează asemenea celorlalţi membri ai familiei sale. „Cu toții au mers la școală, nimeni nu are tatuaje și nu înjură”, spune ea. În adolescenţă a început să caute pe internet persoane care se află într-o situaţie similară cu a sa, iar când avea 15 ani a primit, din partea mamei adoptive, mai multe documente şi fotografii legate de familia ei biologică. Peste câţiva ani şi-a tatuat pe braţe numele mamei şi al fratelui biologic (Maria şi Marian). Acum un an a mers cu tatăl ei la biserica ce a intermediat adopţia sa, iar recent a găsit o organizaţie românească ce se ocupă cu astfel de cazuri. Şi-a tatuat şi numele de familie pe care l-a avut înainte de adopţie şi câteva cuvinte româneşti şi, deși poartă numele familiei adoptive, spune că va fi întotdeauna româncă.
