Dr. Traian Orban, personalitate emblematică a revoluției de la Timișoara, a părăsit, în mod cu totul neașteptat viața pământească și a plecat acolo unde „nu este întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit”.
Născut la data de 20 decembrie 1944, în municipiul Petroșani (HD), Traian Orban a absolvit cursurile Facultății de Medicină Veterinară din Cluj-Napoca și a lucrat, ca șef de fermă și medic veterinar, în județul Alba, apoi în localitatea Cadăr, comuna Tormac (TM).
Auzind la Radio „Europa Liberă” despre protestele începute la Timișoara, a luat hotărârea de a se alătura timișorenilor care luptau pentru eliberarea de sub teroarea regimului comunist-ateu și, în 17 decembrie 1989, pe la orele prânzului a venit în capitala Banatului și s-a alăturat demonstranților în zona hotelului Continental.
Alături de revoluționari, Traian Orban a ajuns în Piața Libertății, unde a fost împușcat în coapsa stângă. De aici a început o lungă perioadă de operații și tratamente, atât la Timișoara, cât și la Viena. Din păcate, în urma rănii grave a rămas cu infirmitate fizică și handicap, fapt pentru care s-a pensionat cu invaliditate de gr.II.
Aflat pe patul de spital la Viena, Traian Orban și alți răniți de la Timișoara au fost vizitați de preotul Nicolae Dura, parohul comunității românești din capitala Austriei, care pe lângă mângâierea sufletească, le-a oferit și sprijin material, așa cum doctorul mărturisea, cu recunoștință.
Din anul 1990, dr. Orban a început o activitate intensă de identificare și arhivare a informațiilor, documentelor, mărturiilor despre revoluție. O vreme, a fost secretarul „Asociației 17 Decembrie” a victimelor revoluției iar, din 1997, a devenit președintele „Asociației Memorialul Revoluției 16-22 Decembrie 1989” din Timișoara, pe care a condus-o până în anul 2020.
Activitatea postrevoluționară pe care a desfășurat-o dr. Traian Orban a fost remarcabilă. Pe lângă efortul constant de a păstra vie memoria eroilor martiri ai Timișoarei și de a lupta pentru apărarea democrației și a libertății dobândite prin jertfă, Traian Orban s-a zbătut să amenajeze un sediu al memorialului și o capelă pictată în incinta lui care, din păcate, a fost pierdut prin retrocedare. A urmat apoi amenajarea celui de-al doilea sediu, în cazarma repartizată de autorități, pe care l-a înzestrat, din nou, cu un minunat paraclis pictat. Fiu credincios al Bisericii, dl Orban a fost convins de folosul rugăciunii pentru eroii martiri ai Timișoarei, ale căror nume s-a îngrijit să fie scrise în capela memorialului. La toate momentele importante, în paraclisul memorialului sunt înălțate rugăciuni de pomenire pentru sufletul eroilor martiri ai Timișoarei.
În acest context, suntem datori a menționa apropiatele relații de colaborare dintre dr. Traian Orban, Memorialul Revoluției și Mitropolia Banatului. Pe lângă faptul că mitropoliții Nicolae Corneanu și Ioan Selejan au sprijinit financiar amenajarea celor două capele, nu de puține ori, la solicitarea dr. Orban au fost alocate Memorialului Revoluției importante sume pentru plata salariilor și a utilităților pe primele trei luni ale anului, până când era aprobat bugetul țării.
Prin strădania președintelui Orban și a colegilor săi, în Timișoara au fost amplasate 12 monumente care marchează locurile în care autoritățile comuniste au declanșat cele mai cumplite represiuni împotriva revoluționarilor. Un asemenea monument numit „Fântâna plângătoare” se află și pe zidul clopotniței aparținătoare bisericii „Nașterea Maicii Domnului”, a parohiei Timișoara Iosefin.
În zilele de comemorare a eroilor martiri, la aceste monumente au fost oficiate, prin grija dr. Orban, slujbe de pomenire, la care au participat revoluționarii și elevi din școlile orașului.
O altă inițiativă a dr. Traian Orban, demnă de toată admirația, este aceea a deplasării revoluționarilor timișoreni la Popești-Leordeni, totdeauna însoțiți de un preot de la mitropolie, pentru pomenirea eroilor martiri incinerați la București, a căror cenușă a fost aruncată într-un canal din localitatea amintită.
Pentru a face cunoscut adevărul despre revoluție, președintele Orban s-a îngrijit de organizarea unor ample manifestări la memorial, de constituirea „Centrului pentru documentare, Cercetare și Informare publică, Memorialul Revoluției din Decembrie 1989” și de arhivarea a mii de documente, ziare, reviste, fotografii, imagini, emisiuni audio, precum și de amenajarea bibliotecii, a unor săli memoriale, săli de studiu și de documentare, proiecții filme etc.
Nu puține au fost apoi expozițiile cu imagini din zilele revoluției și conferințele organizate în diferite instituții, inclusiv în parohii, licee și școli, de mare folos pentru credincioșii tineri, pentru elevi și studenți.
Pentru atașamentul lui față de Biserică și pentru bunele relații statornicite cu Chiriarhii Banatului, dr. Traian Orban a făcut parte vreme de opt ani din Consiliul Eparhial și din Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Timișoarei, apoi încă patru ani a fost membru de onoare al acestor foruri bisericești.
Atașat cu trup și suflet valorilor credinței noastre dreptmăritoare, după renunțarea la funcția de conducere, s-a retras la țară, a participat la slujbele oficiate la mănăstirea Nicolinț și a ridicat o troiță împodobită cu o frumoasă icoană din mozaic, sfințită de Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului.
Acum, la ceasul vremelnicei noastre despărțiri, înălțăm smerite rugăciuni pentru iertarea păcatelor lui și transmitem familiei îndurerate sincere condoleanțe și toată compasiunea din partea Părintelui Mitropolit Ioan și a tuturor ostenitorilor Centrului nostru eparhial.
Dumnezeu să-i așeze sufletul în cetele eroilor martiri din ceruri, care au murit pentru credință, Biserică, neam, demnitate și libertate!
Pr. Dr. Ionel Popescu
