Duminica Floriilor și pelerinajul de Florii

Pelerinajul de Florii ne amintește, împreună cu Sfintele Evanghelii (vezi Matei 12, 1-10 și Ioan 12, 12-18) și cu slujbele Bisericii Ortodoxe, că Mântuitorul a intrat în Ierusalim pentru ca apoi, în săptămâna următoare, să pătimească multe suferințe, culminând cu Răstignirea Sa pe Cruce (vezi Ioan 2, 13 si 3, 14).
 Pelerinajul de Florii trebuie să înceapă și să se încheie într-o biserică. Acesta, practicat astăzi vestește legătura duhovnicească dintre Sâmbăta învierii lui Lazăr, urmată de Duminica Intrării Domnului în Ierusalimul pământesc și Sâmbăta Mare a odihnei Domnului în mormânt, urmată de Duminica Învierii Domnului. 

Pelerinajul de Florii este, de fapt, o adeverire a biruinței lui Hristos asupra morții lui Lazăr și o prevestire a biruinței lui Hristos asupra păcatului, asupra morții și asupra iadului, prin Învierea Sa proprie din morți. Totodată, acest pelerinaj realizează legătura dintre Taina Crucii și a Învierii Domnului, dintre intrarea Domnului în Ierusalimul pământesc, ca sa pătimească „pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire“, și intrarea Domnului în Ierusalimul ceresc, ca să ne dăruiască nouă viața și bucuria veșnică.
Procesiune a comuniunii și comunității ecleziale, 

Pelerinajul de Florii este un semn de credință și speranță; el ne cheamă la un pelerinaj interior, al sufletului, la o înaintare duhovnicească spre înviere. De asemenea, poate fi ca o călătorie – trecere a noastră prin cetate, este și simbol al vieții noastre trecătoare, ședere provizorie într-o cetate a patriei pământești spre mutare în cetatea netrecătoare din ceruri, după cum ne învață Sfântul Pavel, Apostolul Neamurilor, zicând: N-avem cetate stătătoare aici, ci căutam pe aceea ce va să fie (Evrei 13, 14) sau că cetatea noastră este în ceruri (Filipeni 3, 20).

 Pelerinajul de Florii ne pregătește pentru a înainta spre Sfintele Paști, ne cheamă să medităm la trecerea noastră prin viață și prin lume. Ducând lumânări și flori ne gândim câtă lumină am adunat în sufletele noastre și câtă lumină răspândim în jurul nostru sau lăsăm în urma noastră. Să ne întrebăm câte flori frumoase ca gesturi și fapte bune am primit în cetatea pământească și câte flori în creștere lăsăm în urma noastră? Astfel, pelerinajul nostru catre Ierusalimul ceresc începe mai intai în sufletele noastre, pe „calea credinței“, adunând florile faptelor bune pentru întâlnirea cu Hristos Domnul, Cel ce a făcut din Crucea Sa scară de înviere pentru noi și din Învierea Sa, începutul vieții noastre veșnice.


Sărbătoarea de Florii ne eliberează de monotonie și izolare, întrucat dă naștere unui eveniment nou, de bucurie și sărbătoare. Prin procesiune se constituie o comuniune, o adunare în mișcare, simbol al Bisericii în misiune, care prin rugăciune și prin cântare cheamă binecuvântarea lui Dumnezeu asupra orașului întreg.
Ramurile de salcie care sunt binecuvântate și împărțite credincioșilor simbolizează biruința asupra morții.

Related posts

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.