Cu prilejul binecuvântatei aniversări a șapte decenii de viață dăruită de bunul Dumnezeu, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan ne dăruiește o nouă lucrare de aleasă bogăție duhovnicească, o comoară de învățături pentru sufletul nostru frământat și împresurat adesea de „spinii urii și ai altor păcate”.
Realizată, ca și volumele anterioare, sub formă de întrebări și răspunsuri, această lucrare poartă pecetea inconfundabilă a originalității, temele abordate fiind înveșmântate în hlamidă metaforică, stil literar-duhovnicesc specific Părintelui Mitropolit Ioan al Banatului, care atinge corzile sensibile ale sufletului nostru.
Cele două coperte ale acestei admirabile lucrări dezvăluie cititorului interesat de viața duhovnicească, tema centrală la care face referire Înaltpreasfinția sa și anume, OMUL.
Asemenea psalmistului care se întreba „ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el” (Psalmul 8, 4-5), Înaltpreasfințitul Părinte Ioan se întreabă, la rândul său: „De ce L-a trimis Tatăl pe Fiul Său în lume? L-a trimis pe Hristos Domnul să caute comoara Sa pe pământ.
Omul este comoara lui Dumnezeu pe care moartea o ascundea mereu. Pe om îl ascundea mereu. Pe om îl ascundea sub pământ. Aici L-a trimis Dumnezeu Tatăl pe Fiul Său să-I caute comoara și s-o aducă în cer.
Fii binecuvântată, comoară a lui Dumnezeu pe pământ!”
Acesta este miezul celei mai recente cărți a Părintelui Mitropolit Ioan.
În centrul cuvântărilor și al predicilor sale duminicale, Ierarhul nostru încălzește mereu sufletul preoților și al credincioșilor cu asemenea mărgăritare ale Evangheliei, „candelă aprinsă prin harul Duhului Sfânt”.
Lecturând, pe nerăsuflate, cele aproape 200 de pagini ale acestui „pateric bănățean”, mult folositor nouă pe „cărarea crucii și a raiului”, am descoperit, încă o dată că „Înviatul din Nazaret” este centrul vieții noastre duhovnicești, iar noi suntem „comoara” Sa, pe care a smuls-o cu Sângele Său, din robia păcatului și a morții.
Maxima finală, cu mireasmă de apoftegmă, care încheie volumul, ne transpune în planul profetic al existenței pământești: „Timpul a încărunțit – scrie Înaltpreafinția Sa –, ne așteaptă Hristos!” Să luăm aminte!
Mulțumim, Înaltpreasfinția Voastră, Părinte Mitropolit, pentru acest tezaur nou de învățături duhovnicești.
Preot Ionel Popescu
