În fiecare an, în 15 august, creştinii prăznuiesc Adormirea Maicii Domnului. Este cea mai importantă sărbătoare închinată Fecioarei Maria,“cea mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decăt serafimii.
Sfânta Tradiţie descrie în detaliu modul în care s-a petrecut mutarea la cer a Preacuratei Fecioare, Născătoarea de Dumnezeu.
Înainte cu trei zile de acest eveniment, Hristos Domnul i-a vestit Maicii Sale acest lucru minunat printr-un înger. Sfânta Maria s-a bucurat de această veste şi s-a pregătit cerându-şi iertare de la toţi cunoscuţii săi, apoi a făcut o rugăciune pentru pacea şi întărirea lumii în credinţă dându-şi sufletul în mâinile iubitului său Fiu.
n momentul Adormirii Maicii Domnului s-a făcut tunet mare şi, de la toate marginile lumii, apostolii au fost aduşi în mod miraculos la acest eveniment şi au fost cu toţii prezenţi, cu excepţia Sfântului Apostol Toma. Apoi, ea a fost înmormântată. Apostolul Toma a ajuns câteva zile mai târziu şi, dorind să o vadă încă o dată, i-a convins pe ceilalţi să-i deschidă mormântul. Atunci Apostolii au descoperit că trupul Ei nu mai era în mormânt. Acest moment este pentru noi pârga (primul rod) al învierii de obşte a credincioşilor, care va avea loc după a doua venire a lui Hristos.
Praznicul poartă numele de Adormirea Maicii Domnului, pomenind trecerea ei din această viaţă, cuvântul „Adormire” traducând grecescul Koimisis, care înseamnă adormirea întru moarte (de aici vine cuvântul cimitir). Biserica Romano-Catolică preferă să numească acest eveniment ridicare la cer (lat. assumptio, lit. „primire” [în cer]) întrucât, ţinând seama de dispariţia trupului Maicii Domnului din mormânt, consideră că Ea a fost înălţată cu trupul la Cer.
La fel ca şi în cazul naşterii Sfintei Fecioare, sau în cazul Intrării în Biserică, nici pentru Adormirea Maicii Domnului nu există referinţe istorice sau biblice pentru această sărbătoare. Biserica Ortodoxă propovăduieşte că Maica Domnului este fără de păcat, dar şi că Fecioara Maria a avut nevoie cu adevărat să fie mântuită de Hristos, prin încercări, suferinţe şi moarte. Ea a murit cu adevărat şi apoi a fost luată la Cer de Fiul ei, ca Maică a Vieţii, ca Împărăteasă a cerurilor, luând parte la viaţa veşnică din Împărăţia Cerurilor, care le este pregătită şi promisă tuturor care „ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi îl păstrează” (Luca 11,27-28)
Tradiţii şi obiceiuri legate de Adormirea Maicii Domnului
De Sfânta Marie Mare, sunt legate mai multe obiceiuri din bătrâni.
Din acest moment se interziceau scăldatul în apa râurilor, considerându-se că ar fi spurcată de cerb, dar şi dormitul pe prispă.
În dimineaţa acestei zile, în multe zone ale ţării, femeile merg la biserică pentru a împărţi struguri, prune, faguri de miere şi tdescind şi la cimitir să tămâieze mormintele.
Ţăranii care aveau vii mari tocmeau, la jumătatea lui august, pândarii să le păzească. Tot acum, bărbaţii schimbau pălăria cu căciula.
Praznicul Sfintei Marii deschidea, în satul tradiţional, un important sezon al nunţilor, sezon care ţinea până la intrarea în postul Crăciunului. În această zi se organizau târgurile şi iarmaroacele de toamnă, iar perioada dintre cele două Sântămării se considera timpul optim pentru semănăturile de toamnă.
La sărbătoarea Sfintei Marii se adună ultimele plante de leac, putându-se afla cum va fi toamna ce se apropie şi se culeg flori care se pun la icoana Preacuratei, considerându-se că astfel vor dobândi virtuţi tămăduitoare.
