Întâmpinarea Domnului este sărbătoarea anuală a zilei în care Sfânta Fecioară Maria, conformându-se legii (Lev. 12, 8), s-a suit la templul din Ierusalim, la 40 de zile după Nașterea Domnului, pentru curățirea ei, când dumnezeiescul Prunc a fost întâmpinat și ținut în brațe de bătrânul și Dreptul Simeon (Luca 2, 22 s.u.). Pentru el, Hristos este puterea cea mare de mântuire a lui Dumnezeu în lume, Hristos este lumina tuturor popoarelor, Hristos este slava. Ea se serbează, deci, la 40 de zile după Naștere, adică la 2 februarie. La ortodocși, accentul sărbătorii se pune pe persoana dumnezeiescului Prunc și de aceea e numită Întâmpinarea Domnului (de către Simeon), fiind trecută între sărbătorile Mântuitorului, iar la catolici, pe primul plan stă persoana Preacuratei Fecioare, care a venit la templu pentru curățirea ei, după lege. De aceea, la catolici, sărbătoarea se numește Curățirea Sfintei Marii și e trecută între sărbătorile Maicii Domnului.
Dintre creștinii răsăriteni, numai armenii sărbătoresc până astăzi Întâmpinarea Domnului tot la vechea dată, adică la 14 februarie. Având o bază biblică, sărbătoarea Întâmpinării e respectată și la protestanți, îndeosebi la evanghelici (luterani).
RELIGIE/ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS
