În zilele Săptămânii Pătimirilor, sute de credincioși și-au îndreptat pașii spre biserica noastră, pentru a-și mărturisi păcatele și pentru a se împărtăși cu Sfintele Taine, dar și pentru a participa la sfintele slujbe specifice acestei impresionante perioade a anului bisericesc: Liturghia Darurilor mai înainte sfințite și Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, Deniile, Punerea în mormânt și Prohodul Domnului nostru Iisus Hristos.
Cântările bisericești de la strană și corale, de o frumusețe deosebită, lecturile evanghelice, cuvântul de învățătură rostit în fiecare seară de un preot slujitor, sunetul de toacă și credincioșii de toate vârstele, închinându-se cu evlavie la Mormântul Domnului, împodobit cu epitaful adus de la Muntele Athos și cu multe flori albe, înconjurarea bisericii în cadrul rânduielii Prohodului și trecerea pe sub epitaf, la intrarea în sfântul lăcaș, au creat o atmosferă înălțătoare și emoții izvorâtoare de lacrimi.
În noaptea de sâmbătă spre duminică, la ora 24:00, s-a auzit chemarea solemnă: „Veniți de luați lumină” și corul a început să cânte „Învierea Ta, Hristoase Dumnezeule…”, în dangătul clopotelor, urmate de citirea sfintei Evanghelii, de inegalabilul tropar „Hristos a înviat…” și de un scurt cuvânt de învățătură.
Noaptea de Înviere a transformat piața din fața bisericii într-o adevărată feerie, lumânările și candelele aprinse cu Sfânta Lumină primită de la Ierusalim luminând chipul credincioșilor veniți cu miile, pentru a cinsti cea mai importantă sărbătoare a creștinătății, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos și pentru a da glas bucuriei negrăite că, dacă Hristos a înviat, și noi vom învia.
A urmat, apoi, tradiționala procesiune pe străzile din jurul bisericii, cu o scurtă oprire, pentru a depune candele și a cânta „Hristos a înviat…”, la crucea eroului Constantin Zăbulică, împușcat în decembrie 1989. Procesiunea s-a încheiat cu săvârșirea Utreniei Paștilor, la finalul căreia fiecare credincios a plecat spre casă cu Sfânta Lumină și o caserolă cu „Paști” ( pâine binecuvântată, stropită cu vin).
La sfânta Liturghie din ziua praznicului, biserica a devenit neîncăpătoare pentru mulțimea credincioșilor, copii, tineri și vârstnici, veniți să guste din frumusețea duhovnicească a acestei minunate sărbători și din potirul cu Trupul și Sângele Domnului, în armonia preafrumoasă a rugăciunii, a cântărilor pascale și a Pastoralei adresate de Părintele Mitropolit Ioan clericilor, monahilor și enoriașilor eparhiei.
A doua zi a sărbătorii Paștilor am trăit-o tot întru bucuria Utreniei și a sfintei Liturghii, la finalul căreia am binecuvântat noile veșminte preoțești și diaconești, donate de bunii noștri credincioși.
Ne-a dăruit, așadar, bunul Dumnezeu multe și negrăite bucurii duhovnicești în cele șase săptămâni de post și în zilele Săptămânii Pătimirilor și a rânduit să cinstim Sfânta Înviere după rânduială, în pace și creștinească comuniune cu preoții slujitori și vrednicii credincioși ai Bisericii noastre.
Ajută-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, să trăim mereu în lumina sfintei Învieri, să avem bucuria sfintelor femei mironosițe în fața mormântului gol și, împreună cu Sfântul Serafim de Sarov, să zicem: „Bucuria mea, Hristos a înviat!”
Pr. Ionel Popescu
