Sfântul Andrei este sărbătorit în fiecare 30 a lunii noiembrie de toţi creştinii ortodocşi. Sarbatorirea lui a fost suprapusă peste divinitatea geto-dacă Sântandrei, care era personificarea lupulu, de unde s-au preluat tradiţii, obiceiuri şi superstiţiicare încă se păstrează în anumite părţi şi localităţi din ţară. Acest sfânt este considerat Ocrotitorul României iar ziua sărbătoririi lui a fost proclamată sărbătoare bisericească naţională.
Apostolul Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Când acesta L-a prezentat pe Isus ca „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” a fost hotărât să Îl urmeze şi să rămână cu El. Andrei este cel dintâi ucenic care L-a găsit şi urmat pe Mesia. Este un om tăcut, care mai mult ascultă decât vorbeşte. Nu îi place să iasă în evidenţă ci lucrează din umbră, vestindu-L pe Domnul Isus personal, fiecărui om în parte. Citim în Sfânta Scriptură cum de trei ori a adus pe cineva la Domnul Isus. Prima persoana a fost fratele său, Simon, căruia i-a zis: „Noi am găsit pe Mesia” şi l-a adus la Isus. Mai apoi îl vedem cum îl aduce pe băieţelul cu cele cinci pâini şi doi peşti, hrană pe care Hristos a înmultit-o şi a hranit cu ea peste 5000 de suflete. Cu puţin timp înainte de răstignirea Mântuitorului, Andrei împreună cu Filip au adus la Domnul şi pe nişte greci care Îl căutau pe Isus.
Se cunoaşte că Andrei este ucenicul care a predicat Evanghelia pe tărâmul românesc, în Dobrogea de astăzi şi tradiţia bisericească spune că a murit pe o cruce în formă de „X”.
Sfântul Andrei nu a făcut minuni deosebite şi n-a scris epistole renumite, nici n-a predicat predici mari, dar a ştiut să ducă oamenii la Hristos.
Crucea Sfântului Andrei o vedem la fiecare trecere de cale ferată şi ea ne aminteşte de lucrarea Sfântului parcă spunându-ne: „Opresşte-te puţin, gândeşte-te la ce a făcut Andrei şi urmează-i exemplul!”. Viaţa este scurtă şi nesigură, fă ceva care să dăinuiască veşnic.
