Te afli aici: Acasa » Cultura » Pret de o tigara » Despre ceea ce am invatat din lectia istoriei

Despre ceea ce am invatat din lectia istoriei


Ne mândrim, trâmbiţând cât mai sus şi cât mai tare, cu faptul că suntem fiinţe raţionale. Însă, fiindcă nu am ajuns, deocamdată, să înţelegem limbajul animalelor, nu ştim cu siguranţă dacă, nu cumva, o fac şi ele, fiecare pe limba lui.

Şi nu doar ideea fixă a umanităţii, aceea de fiinţă raţională este stupidă, cât, mai ales verbul de la începutul acestor rânduri: ne mândrim. Şi acest lucru este cunoscut, omul nu este singura fiinţă care se mândreşte. De la cocoş la leu, fiecare specie animală dă dovadă de mândrie. Sigur, noi, oamenii, ar trebui să ştim că este vorba despre un păcat.

Majoritatea dintre noi o ştiu şi totuşi nu par să se sfiască. Păcat – nepăcat, până când ne lămurim cum e cu asta, să le arătăm celorlalţi cine suntem, ce putem şi mai ales că nu ne pasă de nimeni.

Dacă nu vrem să ne raportăm la regnul animal (fiindcă mândria ne împiedică să o facem, desigur), atunci am putea imagina un alt soi de experiment – asta doar aşa, pentru a ne lămuri cam ce am învăţat noi, ca fiinţe raţionale, din lecţia istoriei.

Să presupunem că luăm un ins oarecare şi îl plasăm undeva în mijlocul junglei – fără ca acesta să se mai poată întoarce vreodată la civilizaţie. Ce se întâmplă? Acel norocos (sau, după unii, nefericit) se va trezi când îl taie capul, va tăia copaci şi liane după pofta inimii, va mânca atunci când va prinde ceva, îşi va construi sau nu un adăpost, depinde de starea de spirit. Într-un cuvânt, va face ce va dori, când va dori.

Dacă în această junglă mai plasăm un individ, vom descoperi că, după numai câteva ore de convieţuire, unul va începe să îl povăţuiască pe celălalt, va începe să îi spună că aşa nu se face, că cel mai bine ar fi să ia exemplu de la el. Vom avea doi inşi puşi pe harţă, fiecare vrând să arate ce poate. Se va naşte concurenţa şi fiecare va încerca să etaleze o colibă mai frumoasă sau o pradă mai gustoasă.

Dacă în plin război vom instala un al treilea, acesta va fi din start nefericit. Ajunge într-un loc în care se duce o dispută între primii ajunşi. Fiecare va încerca să şi-l adjudece pe noul sosit, iar, dacă acesta este prea puternic, se vor alia împotriva lui. Indiferent de ce şi cum, raportul de forţe va fi de doi la unu. Cei doi vor câştiga teren, iar cel de-al treilea va fi la mila lor.

O a patra persoană nu va schimba nimic. Doar că cei doi îl vor atrage şi pe el cu ei. De aici înainte, se va dezvolta o modalitate de recompensă pentru serviciile aduse etc. etc.

Cu alte cuvinte, indiferent cât de mult ne-am strădui să creăm noi modele, există o anumită repetitivitate, care face ca omul să nu iasă din tiparele în care a intrat. Astfel, de pildă, noi ne mândrim că suntem o societate evoluată, care se schimbă, în bine, de la an la an. Poate, nu zic nu. Dar în acest sens, să vedem ce spunea, în urmă cu exact 2068 de ani nimeni altul decât Cicero:

„Bugetul trebuie echilibrat, tezaurul trebuie reaprovizionat, datoria publică trebuie micşorată, aroganţa funcţionarilor publici trebuie moderată şi controlată şi ajutorul dat altor ţări trebuie eliminat, pentru ca Roma să nu dea faliment. Oamenii trebuie să înveţe din nou să muncească în loc să trăiască pe spinarea statului.”

Şi, chiar dacă aceste vorbe sunt mai mult decât cunoscute, chiar dacă le-am citit sau le-am auzit de mai multe ori în viaţă, generaţii după generaţii, nimic nu se schimbă. Fiindcă omul funcţionează după acelaşi model şi, chiar dacă ar încerca să o ia de la capăt, tot ar da greş. Dar cine ştie, poate că în respectiva junglă, pe care o imaginam mai devreme, se va trezi cândva cineva care să îndrepte lucrurile. Poate că în junglă, poate că în imaginaţie, dacă la noi, în lumea reală, în societatea noastră evoluată, condusă cu dibăcie de fiinţe raţionale, nu se (mai) poate.

Lasati un comentariu

You must be logged in to post a comment.

© 2012 TimNews, toate drepturile rezervate.

Mergi sus