Sfântul Dumitru, care, în tradiţia populară românească, este considerat patronul păstorilor sau cel care desfrunzeşte codrul şi usucă toate plantele este sărbătorit în 26 octombrie atât de creştinii ortodocşi, cât şi de cei romano-catolici.
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit în timpul împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305).
Fiu al prefectului din Tesalonic, el a fost numit, după moartea tatălui său, guvernator al Tesalonicului. Ulterior, împăratul Maximian a aflat că Dimitrie este creştin şi a poruncit să se facă, în toate cetăţile, praznice în cinstea zeilor.
Venit la Tesalonic, împăratul l-a întrebat pe Dimitrie dacă sunt adevărate cele auzite despre el. Dimitrie a mărturisind că este creştin şi a defăimat închinareala zei. Pedeapsa împăratului a fost radicală. Dimitrie a fost închis şi ucis cu suliţa.
Tradiţii şi obiceiuri de Sfântul Dumitru
De Sfântul Dumitru se află cum va fi iarna
În credinţa populară, anul este împărţit în două anotimpuri: vară şi iarnă. Dacă Sfântul Gheorghe „încuie” iarna şi înfrunzeşte de Sfântul Dumitru căldura intră în pământ şi gerul începe să-şi arate colţii.
În ajunul sărbătorii Sfântului Dumitru, se aprind focuri, peste care sar copii, pentru a fi sănătoşi tot anul. Focul are şi menirea de a alunga fiarele şi de a încălzi morţii. După ce focul este stins, ţăranii aruncă un cărbune în grădină, pentru ca aceasta să aibă puterea de a rodi.
Sfântul Dumitru este considerat şi patronul păstorilor, ziua lui fiind aceea în care ciobanii află cum va fi iarna. Aceştia îşi aşează cojocul în mijlocul oilor şi aşteaptă să vadă ce oaie se va aşeza pe el. Dacă se va aseza o oaie alba, vremea va fi buna si, dimpotriva, daca oaia este neagra, va fi o iarnă grea. Potrivit altor tradiţii, dacă de Sfântul Dumitru este vreme aspră, iarna va fi bună, iar de va fi vreme bună, toamna va fi lungă şi frumoasă. Dacă luna va fi plină şi cerul acoperit de nori, iarna va fi aspră, cu zăpezi mari.
De Sf. Dumitru se aduna cu totii la Sarbatoarea recoltei ; se fac focuri mari si se dau la vale roti „de foc”, de fapt, roti din paie si fan, carora li se da foc. In aceasta zi – 26 octombrie – iarna este „descuiata” si, in afara de focurile rituale, femeile daruiesc copiilor covrigi, mere, nuci si fructe uscate, iar barbatii scot taciuni din foc si-i arunca spre livezi, pentru ca anul urmator sa aiba recolta bogata de fructe.
Ziua Sfântului Dumitru era, în vechime o zi a soroacelor. Se terminau învoielile încheiate între stăpânii oilor şi ciobani la San-George, de unde şi zicerea că „la San-George se încaieră câinii, iar la Samedru se sfădesc stăpânii”.
Tot de Sfântul Dumitru, se tocmesc servitorii pentru diverse treburi şi se strică stanele. Ţăranii tund coama căilor până la trei ani, ca să aibă păr frumos.
În anumite zone, ţăranii îl cinstesc pe Sfântul Dimitrie ca fiind cel ce a dat oamenilor vinul folosit la Sfânta Împărtăşanie.
O zi mai târziu, în 27 octombrie, este cinstit Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Basarabov, ocrotitorul Bucureştilor.
Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov s-a născut la sud de Dunăre, în Bulgaria. A trăit în secolul al XIII-lea, în timpul „imperiului” vlaho-bulgar de la Târnovo, intemeiat de fraţii Petru şi Asan. Iubind viaţa ascetică, el se retrage într-o peşteră. Nu se ştie cât timp a stat acolo şi nici când a murit, dar tradiţia spune că, înainte de a muri, el s-a aşezat singur între două lespezi de piatră, ca într-un sicriu.
Moaştele sale au fost aşezate cu cinste, în iunie 1774, în actuala Catedrală Patriarhală din Bucureşti. Racla cu moaştele Cuviosului Dimitrie a fost scoasă în procesiune pe străzile Bucureştiului de mai multe ori.
In mediul urban romanesc din perioada interbelica exista un „obicei”. spunea ca mutatul e bine să se facă doar de Sf. Dumitru, cand strazile erau pline de trasuri si „camioane” care purtau „calabalacul” chiriasilor, dintr-o casa in alta.
Vremurile s-au schimbat, obiceiul mutatului a disparut, dar în mediul rural mai exista inca focurile Sfantului Dumitru.
Fii primul care comentează