20 februarie 1924 – s-a născut Eugen Barbu (d.7 sept. 1993) la Bucureşti. A fost cunoscut în vasta sa activitate literară ca scriitor, publicist, pamfletar, director de reviste („Săptămâna” şi „România Mare”), corespondent al Academiei Române şi laureat al premiului Herder. Înființează cenaclul Nicolae Labiș (1963) unde au debutat poeţii generaţiei anilor ´60. A avut conflicte cu intelectualii care au fugit de comunism şi a fost membru al P.C.R. Dintre operele sale amintim „Gloaba” (1955), „Tripleta de aur” (1956); „Oaie și ai săi” (1958); „Patru condamnați la moarte” (1959); „Tereza” ( 1961); „Prânzul de duminică ” (1962); Vânzarea de frate, (1968); „Martiriul Sfântului Sebastian” (1969). A fost căsătorit cu actrița Magda Barbu.
20 februarie 1856 – este marcată de un ultim act normativ promulgat în Ţara Românească privind dezrobirea rromilor aflaţi în proprietatea boierilor. Domnitorul Barbu Ştirbei promulgă „Legiuirea pentru emanciparea tuturor ţiganilor din Principatul românesc”, urmând ca în perioada împăraţilor Maria Tereza şi Iosif II, să fie conduse acţiuni de integrare a rromilor.
20 februarie – 1920 – A apărut la Bucureşti revista bilunară „Viaţa literară”. Valeriu Ionescu, sub pseudonimul I. Valerian, este cel care a lansat-o.
Cristina Maria Druguș
