Google a schimbat desenul de început deoarece se împlinesc 160 de ani de la deschidere primei expoziții. Cel mai mare motor de căutare salută inițiativa de atunci printr-un logo extrem de interesant. Dacă veți încerca să vă plimbați peste pictogramă veți descoperi o lupă care mărește fiecare parte din desen.
Anglia a organizat, în 1851, prima expoziție universală. Atunci se ridica South Kensington Museum, devenit mai apoi Muzeul de Științe. Românii au fost și ei prezenți. Cei din Țara Românească au trimis o modestă serie de produse agricole și industriale. Cei din Moldova – mostre agricole autohtone, tipărituri și litografii, între care și o hartă a ținuturilor locuite de românii din afara Moldovei și un atlas lingvistic.
În 1855, Franta a organizat o expoziție universală, când s-a construit Palatul Industriilor de pe Champs Elysees. Românii din Principate, aflându-se sub ocupație austriacă, nu au participat. Au dorit să fie prezenți, în 1862, când Anglia a organizat o altă expoziție, dar au cerut prin reprezentantul român la Londra, Vasile Alecsandri, obținerea unui pavilion separat de cel al Imperiului Otoman. Imperiul s-a opus, invocând statutul juridic al Principatelor Unite, aflate sub suveranitatea sa, și a avut câștig de cauză.
La Expoziția Universală de la Paris, din aprilie 1867, cererea românilor de a expune, separat de otomani, a avut succes. Românilor li s-a oferit un spațiu de circa 1.000 de metri pătrați, pe care o comisie princiară, condusă de Al. Odobescu, a organizat expoziția României (la ideea lui Ambroise Bandry, arhitectul francez însărcinat să se ocupe de pavilionul românesc, în toate documentele Expoziției a fost trecut numele de România, în loc de Principatele Unite).
Pentru edificarea pavilionului nostru, s-a folosit ca model biserica de la Curtea de Argeș (ideea lui Al. Odobescu, preluată de Bandry). S-au expus picturi, un album cu 60 de planșe cu imagini de mănăstiri și domnitori, între care și portretul lui Carol I, realizat de Verussi și Szathmary, colecții de mamifere, păsări, minerale, țesături, broderii, scoarțe din toate zonele românești, toate produsele pământului românesc, o colecție completă de costume naționale.
Succesul acestei prezențe nu e mare (doar 3 medalii de aur, 9 de argint, 35 de bronz și 38 de mențiuni, din 19.776 câte se acorda, din care francezii au luat 51%). Doar Tezaurul de la Pietroasa a obținut un veritabil succes (de altfel a fost cerut pentru a fi expus la South Kensington din Londra până în primăvara lui 1868).
Germanii au răspuns succeselor expoziționale ale francezilor și englezilor organizând la Viena, între mai și octombrie 1873, o mare expoziție universală, la care a fost invitată și România (în urma tratativelor purtate de P.P. Carp, reprezentantul nostru în capitala Austriei). România a fost acceptată cu un spațiu separat de cel al Imperiului Otoman. Au fost expuse tot felul de produse ale industriilor, materii prime, produse ale industriei casnice și ale artei populare, antichități, tezaurul de la Pietroasa, tablouri ale lui Th. Aman, obiecte de cult ortodox din bisericile românești… Domnitorul Carol și soția sa Elisabeta au vizitat de câteva ori expoziția, însoțiți de Franz Josef și de arhiducii Austriei (România intra în lumea germana – și nu numai – prin familia regală). Cu cei 1.498 de expozanți ai săi, România a obținut 237 de recompense și a fost invitată să participe și la expoziția pe care Parisul a organizat-o în 1878. Nu a fost prezentă deoarece tocmai își încheiase participarea la Războiul de Independență.
La expoziția de la Paris, din 1881, fusese prezentat un aerostat propulsat cu ajutorul unui motor electric. Alexandru Ciurcu şi Just Buisson au propus ca în locul motorului electric să se utilizeze un motor cu reacţie şi chiar au obţinut un prim brevet din Franţa prin care se prevedea posibilitatea zborului cu reacţie. Pentru a demonstra viabilitatea propunerii lor, cei doi prieteni au proiectat şi construit un motor bazat pe forţa de propulsie generată de combustia unor gaze într-o cameră de combustie de mici proporţii. Motorul consta dintr-un recipient de 2 litri, care avea un orificiu cu diametrul de 3 mm. Prin combustia gazelor presiunea din interiorul recipientului se ridica la 10 – 15 atmosfere. Alexandru Ciurcu a încercat să-i coopteze pe experţii Ministerului de Război al Franţei cu privire la noua tehnologie. La data de 13 august 1886, cei doi inventatori au experimentat motorul lor pentru prima oară în public montându-l pe o barcă şi navigând pe Sena în contra curentului. Un grup de experţi ai acestui minister au participat la această primă experienţă a motorului. Aceasta a fost considerată a fi prima dată când o ambarcaţiune a fost propulsată de un motor cu reacţie.
Un articol din revista „La Nature” prezintă descrierea experimentului de către Gustave Maurouard, directorul Fabricii de praf de puşcă de la Sevran-Livry, care asista din partea Ministerului de Război la experienţă:
Imaginaţi-vă o rachetă pentru artificii montată orizontal, la spatele unui vehicul, de exemplu al unei ambarcaţiuni sau sub nacela unui balon, astfel încât gazul produs prin arderea puternică, dar lentă a încărcăturii de praf exploziv să poată scăpa liber în atmosferă la spatele vehiculului. Imaginaţi-vă acum că această rachetă este montată în interiorul ţevii unui tun, îndreptat şi el spre spatele vehiculului. În momentul aprinderii rachetei, gazul va fi evacuat cu forţă prin gura tunului. Aceasta va produce o reacţie în interior şi un recul al tunului în direcţie opusă celei în care gazele sunt evacuate în partea din spate. Dacă, de exemplu, tunul ar fi montat pe o ambarcaţiune, forţa de recul ar fi transmisă ambarcaţiunii, determinând avansarea acesteia, datorită exclusiv forţei jetului format de gazul evacuat. Ambarcaţiunea înaintează fără a utiliza nici elice, nici roţi cu zbaturi, nici vâsle. Singura diferenţă este că, în locul tunului, inventatorii au utilizat un cilindru în interiorul căruia ard un amestec combustibil brevetat pe care l-au creat şi care poate arde într-un spaţiu închis, producând o cantitate mare de gaz, fără a lăsa reziduuri solide. Cilindrul are un mic orificiu, îndreptat spre partea din spate a vehiculului, având rolul de a controla gazele evacuate din cilindru. Deschiderea orificiului poate fi modificată în timpul funcţionării printr-o vană fluture reglabilă manual, astfel încât să micşoreze sau să mărească deschiderea prin care sunt evacuate gazele. Forţa gazelor evacuate produce un zgomot mare şi ambarcaţiunea se mişcă continuu în sens opus celui în care sunt evacuate gazele. Dispozitivul este de fapt o rachetă care zboară şi care antrenează obiectul de care este ataşată. Inventatorii au reuşit să înainteze pe Sena împotriva curentului pentru o durată de 12 – 15 minute.
Inventatorii şi-au brevetat invenţia, obţinând brevetul francez cu nr. 179001/12 octombrie 1886 pentru Ambarcaţiune cu reacţie – Motor cu reacţie. Ulterior invenţia a fost brevetată şi în Germania (Nr. 39964/1886), Regatul Unit (Nr. 8182/1887), Belgia (Nr. 77755/1887), Italia (Nr. 21863/1887) şi S.U.A. (1888).
O bună prezență au avut-o românii la Expoziția de la Paris din 1889, cu un comitet condus de George Bibescu. La pavilioanele României, realizate de arhitectul Ion Mincu, ajutat de Paul Gottereau și de Le Coeur, sunt expuse produse industriale, produse agricole, arte frumoase și este deschis un restaurant românesc (pentru prima dată cu mititei și lăutari, care s-a bucurat de un enorm succes). Rezultatul: 278 de premii si medalii. Iar buna scriere a lui G. Bibescu, Notice sur la Roumanie, a lăsat tuturor participanților la Expoziție o amintire durabilă despre Belgia Orientului, înviorată și de vioara lui Cristache Ciolac. Un scurtcircuit a lăsat expoziția în beznă tocmai când a venit președintele francez Loubet, iar orchestrele nu au mai putut cânta după note imnul manifestării. Dar, în întuneric, se auzea vioara cristalină a lui Ciolac. Artistul român nu cânta după note, pentru ca nu le știa. El învățase imnul după ureche. Și minunea s-a întâmplat.
11 ani mai târziu, la Marea Expoziție Universală, tot de la Paris, România a avut patru pavilioane: cel regal, restaurantul, chioșcul tutunului și pavilionul petrolului. Exponatele demonstrau convingător apartenența românilor la civilizația europeană și prezentul lor dătător de mari speranțe sub o dinastie foarte întreprinzătoare ca aceea a lui Carol I. În 1900, exponatele românești au luat 1.090 de premii și locul 10 între cele 41 de țări participante. Romania a fost prezentă și la expozițiile universale belgiene de la Bruxelles (1897), Liege, din 1905, și, totodată, la Expoziția Universală de la Roma, din 1911. Demonstra cu aceste participări că era un stat dinamic și că Europa se extinsese durabil și la Gurile Dunării.
O mare participare o aduce expoziția de la Londra, din mai 1851, la care sunt prezenți 1.700 de expozanți din Anglia, Franța, Austria, Belgia şi SUA.
S-au organizat competiții cu diverse teme şi se confereau premii care însemnau automat prestigiu, iar activitatea a avut un mare succes şi impact, încât în 1928 s-a creat un organism internaţional: Biroul de Expoziţii Internaţionale, care funcţionează şi în prezent şi care în afara expoziţiilor mondiale organizează anual şi alte numeroase expoziţii internaţionale tematice.
Expoziţiile mondiale care s-au organizat începând de la mijlocul secolului al XIX- lea:
1851, Londra, Marea Britanie
1855, Paris, Franţa
1861, Metz, Franţa
1862, Londra, Marea Britanie
1867, Paris, Franţa
1872, Lyon, Franţa
1873, Viena, Austria
1876, Philadelphia, Statele Unite
1878, Paris, Franţa
1880, Melbourne, Australia
1885, Anvers, Belgia
1888, Barcelona, Spania
1889, Paris, Franţa
1893, Chicago, Statele Unite
1894, Anvers, Belgia
1897, Bruxelles, Belgia
1900, Paris, Franţa
1904, Saint Louis, Statele Unite
1905, Liège, Belgia
1906, Milano, Italia
1909, Nancy, Franţa
1910, Bruxelles, Belgia
1911, Charleroi, Belgia
1913, Gand, Belgia
1914, Lyon, Franţa
1915, San Francisco, Statele Unite
1929, Barcelona, Spania
1930, Anvers, Belgia
1930, Liège, Belgia
1933, Chicago, Statele Unite
1935, Bruxelles, Belgia
1936, Stockholm, Suedia
1937, Paris, Franţa
1938, Helsinki, Finlanda
1939, Liège, Belgia
1939, New York, Statele Unite
1947, Paris, Franţa
1949, Stockholm, Suedia
1949, Port-au-Prince, Haïti
1949, Lyon, Franţa
1951, Lille, Franţa
1953, Ierusalim, Israel
1953, Roma, Italia
1954, Napoli, Italia
1955, Torino, Italia
1955, Helsingborg, Suedia
1956, Beit Dagan, Israel
1957, Berlin, Germania
1958, Bruxelles, Belgia
1961, Torino, Italia
1962, Seattle, Statele Unite
1964-1965, New York, Statele Unite
1965, Munchen, Germania
1967, Montréal, Canada
1968, San Antonio, Statele Unite
1970, Osaka, Japonia
1971, Budapesta, Ungaria
1974, Spokane, Statele Unite
1975, Okinawa, Japonia
1981, Plovdiv, Bulgaria
1982, Knoxville, Statele Unite
1984, Nouvelle-Orléans, Statele Unite
1985, Tsukuba, Japonia
1985, Plovdiv, Bulgaria
1986, Vancouver, Canada
1988, Brisbane, Australia
1991, Plovdiv, Bulgaria
1992, Sevilla, Spania
1992, Genova, Italia
1993, Taejon, Coreea de Sud
1998, Lisabona, Portugalia
2000, Hanovra, Germania
2005, Aichi, Japonia
2008, Saragossa, Spania
2010, Shanghai, China
Expozitii viitoare:
2012, Yeosu, Coreea de Sud
2015, Milano Italia
2016, Antalya,Turcia
2017, Liège (Belgia) sau Edmonton (Canada)
Fii primul care comentează