Prenumele Ion provine din cuvântul ebraic Yochanan, care se traduce ca: „Dumnezeu este har” sau „Dumnezeu a fost binevoitor” ori „Domnul s-a milostivit”. Din limba ebraică acesta a ajuns în greacă, Iōánnēs, apoi în latină, Ioannes, iar din aceasta derivă forma pe care o întâlnim astăzi în limba română.
Cel mai popular sfânt cu numele de Ioan este Botezătorul și Înaintemergătorul lui Iisus Hristos. Acestuia i se alătură: Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, Sfântul Ioan Gură de Aur, Patriarhul Constantinopolului, Sfântul Ioan Rusul, ale cărui moaște se află în Grecia, precum și sfinţii români: Ioan Iacob, Ioan din Galeş, Ioan cel Nou de la Suceava şi Ioan Valahul.
Numele este foarte popular în creștinism, dar și în viața civilă. Aproximativ 2 milioane de români și românce se numesc la fel ca sfântul care a vestit venirea printre oameni a Domnului Iisus. Majoritatea, peste 1.400.000, sunt bărbați care poartă prenume ca: Ioan, Ion, Ionuț, Ionel, Ioniţă, Ionică, Nelu, Ivan, Jan şi Jean. Peste 500.000 de femei se numesc: Ioana, Ionela, Ionelia, Ionica, Ionuţa, Nela, Oana, Jana şi Onuţa.
Unul din cei mai faimoși români ai tuturor timpurilor care au purtat prenumele Ioan a fost marele comandant militar Ioan de Hunedoara (c. 1407–1456), învingătorul turcilor otomani. Numit și Iancu de Hunedoara, Ioan Huniade sau Ioannes Corvinus, el a fost deopotrivă voievodul Transilvaniei, guvernatorul și regentul Ungariei, căpitan general al aceluiași regat. „Iancu” este o formă populară folosită deoseori în limba română, în timp ce „Ioan” este versiunea oficială a aceluiași prenume.
Așadar numele Ioan de Hunedoara și Iancu de Hunedoara se referă ambele la același personaj istoric important, voievodul român renumit din secolul al XV-lea care a fost distins de papalitate cu titlul „Atletul lui Hristos”.
