Născut la 18 martie 1917 la Herson, unde era familia sa refugiată în timpul Primului Război Mondial, din tatăl Ion G. Ionescu-Quintus și mama, Maria, Mircea Ionescu- Quintus se va face remarcat în politică.
După absolvirea liceului din Ploieşti, s-a înscris în politică, în partidul PNL. A fost licenţiat al Facultății de Drept a Universității din București, profesând ca avocat în drept penal și procedură penală. A servit în cel de-al Doilea Război Mondial, apoi s-a căsătorit. A fost trimis în lagăr de regimul comunist. După ce a fost eliberat din lagăr s-a reîntors la politică și a ajuns să dețină funcția de ministru al justiției în timpul guvernului Stolojan.
A activat ca şi consilier pentru avocaţii stagiari. A colaborat cu mai multe reviste în vederea publicării scrierilor sale, anume: colaborări la reviste și publicații precum „Gluma”, „Păcală”, „Mitică”, „Urzica”, „Moftul Român”, etc. Din scrierile sale, menţionăm: Haz de necaz; prefață de Radu D. Rosetti; 1943; Cazul Dorin Condrea, 1958; Epigrame, [s. l.], 1973; Epigrame și epitafuri. București, Editura Eminescu, 1976; Lacrima scoicilor, București, Editura Ion Creangă, 1979; Mărturie mincinoasă, București, Editura Ion Creangă, 1983; Citație pentru un necunoscut, roman, București, Editura Eminescu, 1988; Epigramă, [s. l.], 1990; Liberal din tată-n fiu. [S. l.], Vitruviu, 1996 etc.
S-a stins din viaţă la 15 septembrie 2017, în București. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Ionescu-Quintus)
Pe mormântul unui slugarnic
Din liniştea întunecată
Nicicând n-o să te mai deştepţi;
În fine, umbră-ncovoiată,
Trecuți în lumea celor drepţi!
Ultima dorinţă
La locuinţa mea de veci
Tot mai aştept să vie-o fată,
Că nu e nimeni pe poteci
Şi am intrare separată!
