În Sâmbăta Mare, către ora 22: 00 grupuri de credincioși se îndreaptă deja spre biserică. Șirul celor care se închină, se roagă și sărută Epitaf, așezat pe impunătorul mormânt sculptat, începe de pe platoul din fața lăcașului de cult. Mai mulți tineri bat toaca spre bucuria copilașilor aflați în brațele părinților. O mașină de la SMURD oprește în fața bisericii și un cadru medical intră în sfântul lăcaș, ca să ia caserole cu pâinea binecuvântată de Paști, pentru toți colegii care sunt la serviciu. Jandarmii și polițiștii discută cu preotul paroh despre procesiunea de Înviere.În atmosfera, marcată de emoție, dar liniștită și pașnică plutește parcă un freamăt tainic, de așteptare a unui moment deosebit.
La miezul nopții, preoții slujitori și coriștii ies în pridvorul bisericii. Curtea bisericii și bulevardul din fața ei sunt ocupate de mulțimea credincioșilor. O singură lumânare este aprinsă și și spre ea se îndreaptă ochii tuturor. Deodată, în liniștea nopții se aude emoționanta chemare: “VENIȚI SĂ LUAȚI LUMINĂ!” și odată cu ea răsună troparul “ Învierea Ta, Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri…”. Clopotele bisericii sparg liniștea nopții și sunetul lor vestește tuturor Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. De la o singură lumânare, se aprind mii de lumânări și candele. Tot spațiul din jurul bisericii a devenit o mare de lumină. E Lumina Sfântă adusă de la Ierusalim, care se înmulțește, dar nu se împuținează!!! Fiecare credincios dorește să aibă LUMINA și să o ducă acasă, pentru binecuvântarea familiei.
Cuvintele sfintei Evanghelii sunt ascultate cu atenție, iar imnul pascal HRISTOS A ÎNVIAT izbucnește, ca apa unui izvor năvalnic de munte, din pieptul miilor de credincioși. Este cu adevărat un moment inefabil, de o frumusețe duhovnicească aparte, un moment impresionant și electrizant de puritate și de bucurie sinceră, ce izvorăște din mormântul gol al Golgotei.
Cuvântul de învățătură precizează că Învierea Domnului nu este eveniment ci taină și minune mai presus decât toate minunile, este “ sărbătoarea sărbătorilor și praznicul praznicelor”, cum arată sfântul Ioan Gură de Aur.“
Astăzi sărbătorim biruința vieții asupra morții și a luminii asupra întunericului ! Să rămânem așadar în lumină, ca să fim fii ai luminii!”
Învierea Mântuitorului, izvorul învierii noastre, înseamnă însă și învierea noastră la o viață nouă, “ viața în Hristos!” Învierea ne întărește în lupta pe care o ducem adesea împotriva întunericului păcatului, a deznădejdii și a unei vieți fără sens.
ÎNVIEREA ESTE VIAȚĂ ȘI DĂ SENS VIEȚII NOASTRE!
Procesiunea la care pornim, cu icoana Învierii și în ritm de toacă, se transformă într-un cortegiu uriaș de lumină, o mărturisire de credință în minunea care a adus eliberarea omenirii din “ robia păcatului și a morții “.
La crucea ridicată întru cinstirea memoriei lui Constantin Zăbulică, împușcat de către necredincioși în decembrie ‘89, așezăm o candelă și cântăm “Hristos a înviat “, apoi ocolim biserica și intrăm în sfântul lăcaș, pentru a continua Utrenia sărbătorii.
La finalul slujbei, toți credincioșii au plecat acasă cu pâinea binecuvântată de Paști, cu Sfânta Lumină și cu mulțumire către bunul Dumnezeu, Care ne-a dăruit această bucurie negrăită și vremuri de pace în țara noastră.
