Născut la 13 februarie 1935 în Zaim, România, Petru Cărare a lăsat o amprentă culturală asupra publicului din Republica Moldova şi nu numai, prin activitatea sa de poet, prozator, publicist și dramaturg.
Petru Cărare s-a remarcat îndeosebi ca scriitor pentru copii, dar și ca autor de parodii și epigrame. A urmat o Înaltă Şcoală de Jurnalism, adând deci limbajul adecvat pentru a scrie şi talentul din înzestrare.
Petru Cărare s-a stins la 27 mai 2019.
Despre statutul de jurnalist:
„ Mi-i sărac serviciu-n fapte,
Ce să-ţi spun? Mă port modern:
Vin la nouă, plec la şapte
Şi-s cu grad de subaltern.
N-am să caut pete-n soare,
Dar spun drept – ca jurnalist,
Nu că n-am nicio valoare,
Pur şi simplu, nu exist.
Nu am drept să scocior tină
Și să nasc idee nouă,
Pot să critic o găină,
Când aceasta nu se ouă… ”
Despre veneticii care au dat buzna în Basarabia şi despre viaţa sa mizerabilă de… chiriaş:
„ M-am mutat la altă gazdă,
În Buicani, la o băbuţă
Şi mă lupt s-o dau la brazdă,
Însă dânsa nu mă cruţă:
Pentru nişte geamuri chioare
Şi un pat ca o covată
Îi plătesc două sutare –
Peste-un sfert din leafa roată.
Alţii vin de nu ştiu unde
Şi te miri de cum răzbat,
Dar primesc în trei secunde
Locuinţe de la stat.
Şi sub pălării de fetru
Nu se-ntreabă de-s mai tari:
Sânt mai groşi în diametru –
Au şi camere mai mari.
Iară mie dacă-mi vine
Vreun prieten de la ţară,
Eu îl culc în pat la mine
Și mă duc să dorm la gară… ”
