31 Martie 1933 – s-a născut Nichita Hristea Stănescu în Prahova, Ploieşti. Tatăl lui, Nicolae Hristea Stănescu, fost țăran prahovean iar mama sa era Tatiana Cereaciuchin, parte a unei familii nobile din Rusia. După studiile liceale, a urmat între 1952 și 1957 cursurile Facultății de Filologie a Universității din București.
S-a căsătorit de trei ori, în 1952 cu Magdalena Petrescu, şi în 1962 Doina Ciurea, o altă colegă de facultate. La sfârșitul anului 1960 debutează cu volumul „Sensul iubirii” și în 1966 publică la Editura Tineretului volumul „11 elegii”. În 1969 tipărește „Necuvintele”.
Ultima căsătorie, este în 1982 cu Todorița (Dora) Tărâță, cu 23 de ani mai tânără decât el. Toate soţiile i-au fost muze, inspirându-i creaţiile. Nichita a înfiat-o pe sora, pe cumnata lui, în ultimii ani de viaţă. Din nefericire, Stănescu devenise dependent de alcool, mai ales de vodcă, starea lui s-a înrăutăţit în 1981, la spital la Fundeni. El a murit în data de 13 decembrie 1983, la București.
A lăsat în urma lui multe opere literare inestimabile.
Emoţie de toamnă (Nichita Stănescu)
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.
Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare. (sursa: https://www.libertatea.ro/)
